09 aprilie, 2008

o.....zi


O zi frumoasa de primavara.
Pornesc cu tot entuziasmul. Oglinda imi spune ca primavara a inflorit si in sufletul meu.
Primele pozitii de pe lista de ..."obligatii" de astazi sunt deja rezolvate si e doar ora 11. Si daca tot am ceva timp, intru sa imi vizitez o prietena la munca.... Proasta inspiratie. Sunt invitata in biroul sefului ei. Dupa atmosfera apasatoare si tonul protocolar ceva nu e in regula.... dar continui sa zambesc.... Apoi.......... aud cuvintele ...... dureaza cateva secunde ca intelesul lor sa fie ...... asimilat de creierul meu. Si simt prabusirea ...... inauntrul meu simt ca totul se involbureaza... primavara nu mai exista...... doar un vartej cenusiu ce matura tot in calea lui.... si ma tot duc in adancul intunecat al durerii ....... reusesc sa ma desprind se senzatia stupida de cadere si sa ma concentrez pe vocea celui din fata mea..... dar cuvintele nu mai au inteles.... sunt doar sunete ce se rostogolesc in incaperea luminoasa, se lovesc de scaunul comod, de corpul meu rigid, de zambetul profesional ramas pe fata ce o simt ca o masca. Dupa privirea contrariata a domnului din fata mea imi dau seama ca nimic din atitudinea mea nu a lasat sa se banuiasca furtuna din sufletul meu. Continui sa fiu amabila, continui sa zambesc si multumesc lui dumnezeu ca stiu sa maschez cu succes emotiile si ca nu a dat tuturor capacitatea sa priveasca in spatele privirilor amabile. Ma ridic si ies cu speranta ca pasul meu a fost la fel de sigur ca zambetul.
Afara e tot primavara, copacii sunt la fel de infloriti, florile la fel de parfumate, soarele la fel de gingas si iubitor, oamenii la fel de preocupati si grabiti..... doar in sufletul meu e o burnita rece si un vant de ....pustiu.
Inspir adanc sa simt mirosul florilor de cires..... si ma gandesc din nou ca "frumusetea e in ochiul privitorului" dar oricat s-ar stradui mintea mea nimic din frumusetea primaverii nu reuseste sa atinga sufletul meu pustiit.
Si iarasi obisnuinta (care e adoua natura) imi "salveaza" restul zilei ....... Ma concentrez pe "obligatiile" ramase fara sa imi dau voie sa ma gandesc la intelesul celor cateva propozitii auzite intr-un birou inainte de ora pranzului. Zambesc in continuare trecand pe la diverse ghisee, fac cu mana unei cunostinte mai vechi si constat ca "lista" s-a terminat iar sufletul meu e amortit, furtuna a trecut dar a ramas........... durerea
Florile roz, gingase ale unui agud reuseste sa imi rupa barierele lacrimilor...... si le las sa curga sa curete ravagiile furtunii din sufletul meu........... Mirosul bland al florilor de cires sunt ca un balsam peste ranile sufletului proaspat deschise.......... Ma rezem cu spatele de trunchiul ciresului sa imi dea din forta lui de a rezista furtunilor daruind frumusete in fiecare primavara si roade in fiecare vara, ridic ochii spre cerul senin il rog pe Dumnezeu sa sa imi lase puterea de a ma bucura de minunile sale pentru ca doar astfel voi putea depasi furtunile starnite de "minunile" fiilor sai.
Si totusi e primara..... o simfonie de culori, sunete si arome........

Un comentariu:

  1. imi palce ca-ti incepi fiecare comentariu si fiecare dimineatza cu mult entuziasm si caldura in suflet. scrii frumos. chiar si durerea o descrii in cel mai natural mod posibil. printre randuri observi ca totusi doare. nu situ c te-a facut sa plangi si nici nu conteaza atat. fiecare e o lectie, si am cerut-o.. e un ajutor, si pradoxal, raul devine bine si totul devine neutru din nou. sunt sigura ca vei depasi orice moment mai usor sau mai greu. ai incredere.
    uite.. daca vei dori.. iti recomand un film,, care pentru stari melancolice merge de minune. pentru speranta si pentru credinta. "august rush". vizionare placuta, daca vei alege astfel.
    ai grija de tine, o sa mai revin cu comentarii.

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.