16 mai, 2008

femeie....


Din motive stiute doar de cei dragi a fost intotdeauna un baietoi. In locul papusilor prefera mingea, in locul lacului de unghii prefera daltile de lemn si in locul rochitelor si a funditelor prefera pantalonii si tricourile.... La bloc era cea mai buna la tenis cu piciorul si nici un baiat nu avea curajul sa se ia cu ea la bataie.... Cu toate acestea la scoala era apreciata ca o buna pritena: sufla tuturor, facea lucarile de control pe "ambele numere" si intelegea toate cuvintele de pe garduri. Baietii o acceptau in gasca lor dar cu retineri pentru ca era totusi fata iar fetele o tolerau pentru ca era altfel.... Nu isi gasea locul nicaieri. Cu trecerea timpului fata cu parul cret si ochi de ciocolata a ajuns la adolescenta si s-a lovit de admiratia de la distanta a baietilor si de invidia fetelor. Doua sentimente pe care nu le intelegea si nu si le dorea. Sentimentul de unicitate isi facea loc in sufletul ei odata cu zilele care treceau. Liceul cu "pretentii" si-a pus amprenta pe personalitatea ei. Nu se incadra in tipare. Nu stia sa fluture din gene si sa confirme toate prostiile care le auzea. Era prietena mereu aproape, intelegatoare si care stia sa dea sfaturi. Dar niciodata fata care primea flori sau invitatii in oras. Era cautata la petreceri pentru ca dansa bine si nu pentru a fi stransa in brate. Crescuta intre baieti nu putea fi pacalita cu cuvinte frumoase si complimente false. Iar asta intimida. Si-a vazut linistita de drum constienta fiind de caracterul ei puternic si mintea brici. Fiecare relatie terminata nu a privit-o ca pe un "esec" ci doar ca pe o lectie de viata. Si nu toate au fost frumoase. Finalurile, chiar daca in conditiile ei majoritatea, au fost dureroase si au lasat rani adanci. De fiecare data a cautat motivele sfarsitului in atitudinea ei. A incercat sa inteleaga ce a gresit si ce nu ar mai trebui sa faca data viitoare. Ajunsa la jumatatea vietii incearca sa inteleaga ce nu a mers. De ce a fost mereu altfel, de ce nu s-a incadrat in tipare, si de ce nu e o femeie implinita intr-un camin fericit plin de rasetele copiilor pe care si-i doreste atat.
O vreme a dat vina pe ea si pe felul ei de a fi.
Sinceritatea a fost primul motiv venit in minte. Spune ce gandeste si cand gandeste. Considera ca atunci cand adormi si te trezesti langa o persoana vreme indelungata trebuie sa fie ca o carte deschisa, sinceritatea da acea siguranta si stabilitatea a zilelor, asigura acel cadru stabil intr-o lume instabila. Dar se pare ca se cauta falsitatea, lingusela si ...poleiala.
Spontaneitatea a considerat ca e un ingredient important in indepartarea plictiselii dintr-o relatie. Ceva mereu nou. Acel codiment care face ca fiecare zi sa fie un pic altfel fata de cea trecuta sau de cea viitoare. Dusmanul rutinei, acea rutina care sfarma multe relatii si amaraste multe suflete. Dar se pare ca se doreste rutina ca motiv sau motivatie a "calcarii pe de laturi".
Intelegerea e o alta trasatura care a derutat-o. A considerat-o importanta intr-un cuplu. Daca iubesti il si intelegi pe celalat, si daca il intelegi ii darui ce am primit de la divinitate: liberul arbitru. Intelegandu-l ii respecti deciziile chiar daca parerea ta e alta. Ti-o afirmi dar ii respecti decizia. Iar intelegerea tine la distanta posesivitatea si gelozia dar aduce in relatie loialitatea. Nu poti respecta deciziile celuilat si totusi sa ii impui tipare de comportament dar ii poti oferi fara ostentatie si fara sa ceri nimic in schimb. Dar se pare ca unii nu se simt iubiti daca nu li se impun reguli si restrictii, daca nu li se fac reprosuri constant si cu cat mai multa risipa de vorbe.
Daruirea se pare ca a fost mereu cel mai mare dusman al ei. Se daruie cu totul pentru ca face ce simte in general si e sincera. Asa i se pare corect. Fara falsitate, spunand lucrurilor pe nume, deschisa si sincera.
A fost educata ca menirea femeiei e sa se marite cu orice chip dar s-a revoltat cu toata puterea impotriva metodelor de "agatare" si pacalire a unui barbat pentru a-l duce in fata altarului. A trecut pe acolo cand a considerat ca se merita chiar daca mai tarziu s-a dovedit ca statutul de femeie maritata implica prea multe compromisuri. Tine prea mult la respectul de sine si la integritatea fiecaruia ca persoana pentru a accepta umilire si durerea singuratatii in doi pentru a mentine o imagine. Si totusi o doare singuratatea, si totusi isi doreste un camin, si totusi spera ca va gasi un barbat care sa considere modul ei de a vedea viata si relatia ca fiind compatibile cu el. A auzit prea des "esti o femeie cu care chiar se poate discuta", "esti o femeie in fata careia imi pot deschide sufletul fara teama ca ma vei judeca", "chiar ma poti intelege...." urmat invariabil de "dar ai intrat prea tarziu in viata mea", "ce bine era daca ne cunosteam mai devreme..."
La vremea lui acel "mai devreme" nu ar fi stiut sa aprecieze calitatile ei. Doar prinsi in capcana unei relatii in care deja e unul sau mai multi copii si-au dat seama ce vor cu adevarat. Doar prinsi intr-o relatie construita pe faptul ca "ea" e frumoasa, gospodina si cuminte si-au dat seama ca vor o partenera si nu o femeie in casa... dar deja e prea tarziu. Iar ea...... Ea ar trebui sa faca mii de compromisuri pentru a se incadra intr-un tipar de nevasta sau sa accepte ca nu poate fi decat prietena cu care se pot sfatui sau "amanta". Se pare ca doar "amantele" sunt inzestrate cu calitatile care le are ea.
Nu isi doreste sa fie nevasta deci ies din calcul compromisurile. Ii place mult sa fie prietena dar se gandeste ca isi doreste mult un copil si vremea trece iar sansele sa il aiba sunt din ce in ce mai mici. Nu ar deranja-o gura lumii daca ar fi o mamica singura dar ar deranja-o la culme ca tatal copilului sa se simta obligat sa ii fie alaturi. Nu a inteles niciodata femeile care au facut un copil doar ca sa lege un barbat de ele. Nu a inteles niciodata relatiile din obligatie. Pentru ea o relatie inseamna bucuria de a fi impreuna, bucuria intalnirii in bucatarie si in baie, bucuria de a-l simti pe celalt langa tine, bucuria de a-i povesti seara la cina ce ai facut peste zi si bucuria de a-i vedea chipul somnoros dimineata.
Stie ce trasaturi de caracter ar trebui sa aiba barbatul ce l-ar vrea langa ea si daca asta nu va fi posibil nu va accepta mai putin de dragul de a fi "in rand cu lumea". Asta nu inseamna ca pana apare se va inchide in turn si va astepta sa fie "trezita" de print. Se va bucura in continuare de prieteni, de fiecare rasarit de soare si va astepta cu incantare toate provocarile zilei de azi....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.