16 iunie, 2008

amintiri....


O dimineata de duminica. Stand pe scarile din fata casei, cu o ceasca de cafea in causul palmelor, priveste la joaca copilului cu catelul sub razele blande ale soarelui. In numai cateva saptamani s-a obisnuit cu prezenta copilului in viata ei. Se gandeste la mama copilului. Ar trebui sa fie o femeie fericita. Un copil extraordinar de sensibil si intuitiv, capabil de multa afectiune, un post linistit fara prea multe complicatii si pe cale sa isi realizeze visul de o viata: facultatea. Ii admira curajul si perseverenta. Ii admira puterea de munca si puterea de a-si realiza visele. A fost de acord sa aiba grija de copil pentru ca mama lui e in sesiune, pentru ca prezenta copilului e relaxanta si motivanta si pentru ca tatal copilui a ajutat-o foarte mult. Se gandeste cat de ciudat e cum conceptul de prietenie dispare pentru unii atunci cand acest sentiment e asociat cu persoane de sex diferit. Privind copilul amintirile ii dau navala. Se gandeste la o alta duminica dintr-o primavara cu 8 ani in urma. Era la tara. Iesirea la morminte.....
Fusese avertizata sa nu faca nici o sotie si se straduia. Venise imbracata in rochie, machiata foarte discret si cu cea mai buna prietena. Un licar sagalnic se vedea in privirile lor dar isi dadeau silinta sa se comporte conform regulilor. Pana s-au vazut cu prajituri in maini... Erau moi si cu o frisca pufoasa si nu s-au indurat nici una sa le lase pe mai tarziu. Asa ca, cu mainile pline de prajituri, murdare de frisca pe la gura si pe obraji s-au vazut nevoite sa participe la o "vesnica pomenire". Se uitau una la alta si se straduiau sa nu rada. Si nu au ras. Ele nu. Dar toti din jur da.
Asa l-a cunoscut pe el: PRIETENUL. Razand si cu obrajii murdari de frisca. Apoi i-a cunoscut sotia si gagalicea de doar un anisor. Timpul a trecut si anul urmator la "morminte" ea si-a dus "prietenul". Apoi a urmat nunta ei cand el i-a fost alaturi. Prietenia s-a legat simplu si firesc cu ea, cu sotul ei, cu familia ei. Momentele fericite din viata lor precum si cele urate le-au discutat si analizat impreuna. Creditul pentru apartamentul lui, deschiderea unui nou magazin al ei, dorinta ei de a ramane insarcinata....
Apoi au inceput problemele ei: firma, divortul, caderea nervoasa.... Pe umarul lui a plans, lui i-a cerut ajutorul si sub privirea lui prieteneasca si-a revenit si a luat-o de la capat....
Se gandeste cu drag la tot ce a facut el pentru ea si cat de putin a facut ea pentru el. Asa ca propunerea de a supraveghea copilul cand iese de la scoala a primit-o cu drag incercad sa intoarca macar o farama din cat a primit ea....
Cainele se opreste din joaca si alearga latrand la poarta. Mama ei a venit in vizita cu capsuni. Zambeste. Nu a vazut-o de mult si azi pare chiar linistita. Se gandeste ca demult tare nu a mai stat de vorba cu mama ei fara sa auda nici un repros, nici o insinuare.... la o ceasca de cafea mama ei o pune la curent cu ultimile "noutati" din familie. Asculta zimbind atenta si la copilul ce se joaca in curte. Apoi ceva din vorbele mamei o face atenta. Mama ii povesteste despre colegele ei care au devenit brusc interesate de viata fetei. Atenta la cuvintele mamei e surprinsa de semnalul de alarma care il simte. Cand intelege ce se intampla o copleseste un val de greata. O greata fizica provocata de ipocrizia si rautatea umana. Ca intotdeauna cand se loveste de aceste sentimente se intreaba cat va mai putea suporta nevoia unora de a cauta mizerii in spatele gesturilor de prietenie si bunatate.Se intreaba a mia oara cata rautate si mizerie poate exista in sufletele unora daca atribuie fiecarui gest de bunatate o gramada de intentii ascunse, mizere? Nevoia de a riposta isi cauta loc in sufletul ei. Acea nevoie umana de da cu aceeasi moneda cu care primesti..... Dar rasul copilului din curte ii aminteste de iubire, de capacitatea ei de a iubi si de a darui, de faptul ca e foarte usor sa lovesti dar mult mai frumos e sa zambesti si daruiesti afectiune, tandrete, duiosie chiar si celor care te lovesc si mai ales celor care lovesc sub centura. Vorbele bunicului sunt mai adevarate ca oricand: "doar cei ce nu pot iubi fac rau iar pe cei ce fac rau ii doare cel mai tare IUBIREA"

2 comentarii:

  1. viata pe care o va construi se va baza pe senzatia vantului. pacat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Recitind articolele mai vechi am dat peste acesta si cu comentariul de la final. Interesant e ca nu l-am vazut pana acum. In articol vorbeam despre prietenie si capacitatea de a darui nicidecum despre relatie. In timp s-a construit intradevar o relatie frumoasa dar la momentul scrierii articolului era doar o prietenie. Sa inteleg ca ANONIMUL ce a postat comentariu are capacitatea de a GHICI viitorul?

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.