16 iunie, 2008

decizii.....


Sta la fereastra si priveste luna... Spera ca lumina ei diafana sa ii filtreze gandurile si sentimentele... Un zambet amar ii flutura pe buze. In unele desene animate apare o secventa in care personajul principal alergand, ajunge la o prapastie si are de ales: e prins de personajul negativ sau isi asuma riscul si sare. De ce risc? Pentru ca poate cadea sau poate ajunge pe pajistea frumoasa de dincolo de prapastie. Aceeasi secventa a regasit-o in Matrix dar mai cenusie: nu e vorba de pajisti frumoase ci de cladiri. I-ar place sa fie ca in Matrix: doar un program in care sa invete sariturile. Dar se simte ca in desenul animat. Ce decizie sa ia? Sa se balacareasca in continuare in mocirla intretinuta de barfe, rautate si invidie? Sa isi asume riscul deciziei si sa ..... se arunce cu capul inainte intr-o ...chestie de care oricum e acuzata de ani de zile? O relatie in care se presupune ca a intrat de mult. Isi pune uneori intrebarea daca nu cumva e chiar atat de PROASTA sa nu vada ce vede toata lumea din jur. Sau poate ca e considerata ipocrita ca ani de zile a incercat sa salveze o casnicie care ...... se pare ca e invinuita acum ca o destrama? A jurat candva demult ca "gura lumii" nu o va mai afecta dar se pare ca o afecteaza atunci cand barfele si rautatile fac rau unui copil. Atitudinea ei caracteristica ar fi sa spuna "Da, asta e, care e problema voastra?". De regula ar gandi ca nu are rost sa nege ca oricum nu ar fi crezuta asa ca "ASTA E". Dar isi aminteste de privirea inocenta a copilului si se se intreaba daca va putea suporta reprosurile si invinuirile lui mai tarziu.
Nu crede ca isi va asuma riscul sariturii... nu pentru ca ar cadea. Ci pentru ca ii plac provocarile. Iar provocare nu e dincolo de prapastie unde e liniste, iubire si afectiune. Ci aici. Provocarea e aceeasi din ultimii ani. Sa nu se lase doborata de barfe, de rautati spuse pe la colturi si acuzatii gratuite. Pentru ea provocare e sa zambeasca in timp ce incaseaza sfichiurile sortii si sa intrebe "mai e?". Pentru ea provocare e sa isi testeze propriile limite, sa vada cat poate indura, sa vada cat pot rezistra si ceilalti. Pentru ca orice barfa starnita susotind pe sub batiste sau stand la o "sueta" isi va pierde farmecul si picanteria intr-un timp relativ scurt dar ea va fi acolo, aceeasi, zambind... Are forta sa ierte si sa mearga mai departe. Are forta de a iubi chiar si pe cei care i-au vrut raul pentru ca e convinsa ca atitudinea si actiunile lor o intaresc si o fac mai buna. Dar are forta ca peste timp sa priveasca in ochii celui care a lovit-o si sa intrebe "de ce?". Si iar se gandeste la desenul animat unde, atunci cand personajul pozitiv se intoarce sa dea piept cu cel negativ, un alt personaj trece in viteza si il arunca pe malul celalt al prapastiei.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.