19 iulie, 2008

constientizare....


De cele mai multe ori nu vedem oamenii pe care ii privim. Ori vedem doar chipul ori, in cel mai fericit caz asociam chipului o stare: prietenie, amicitie, colegialitate, etc... Dar rareori ii vedem pe cei de langa noi asa cum sunt ei: un tot ce include atat omul cat si actiunile sale. Prietena cea mai buna nu poate fi decat prietena cea mai buna, uitam ca e si mama si sotie si colega cuiva si vecina altcuiva si fiica cuiva... Poate din acest motiv apar nemultumirile, certurile, invidia chiar si gelozia... Pentru ca barbatul de langa noi e si colegul cuiva si amicul altcuiva... Uitam ca personalitatile noastra sunt atat de complexe si ca in fiecare ocazie ne folosim o imagine. Imaginea a ceea ce vor ceilalti sa vada...
Sau poate ca nu uitam ci doar nu ne acceptam pe noi ca fiind persoane complexe si atunci nu putem accepta asta nici la ceilalti. Poate ca uitam ca am fost educati sa stim sa ne purtam in "sociatate" si asta inseamna o multitudine de "masti" aplicate pentru fiecare ocazie. Exista coduri de comportament in masina, in restaurant, la scoala, la servici, la o petrecere.... De fapt exista carti care ne invata sa ne confectionam masti. Sa ne lasam pe noi acasa si sa ne punem o masca cand iesim, Si printre atatea masti uneori ne pierdem. Uitam sa mai fim noi pentru ca avem reguli de comportament pana si in dormitor. Oare exista si un cod de comportament si ... in baie? Sa invatam sa purtam o masca si cand suntem singuri? Dar avand atatea masti cred ca ne e atat de teama sa ne privim fata in oglinda incat daca nu gasim una adecvata improvizam una sa fim siguri ca nu ne vom vedea din greseala in oglinda.
Si atunci nu e normal ca paturile spitalelor de boli mintale sunt pline? Nu e normal sa apara intrebarea:"daca eu m-am straduit atat sa respect codurile si tiparele de ce nu sunt fericita?" Intai dam vina pe parinti, pentru ca nu ne-au inteles si nu ne-au imdrumat pasii spre fericire, apoi pe scoala, apoi pe cel pe care l-am ales sa fie langa noi si mai tarziu pe copii pentru ca nu ne "inteleg". Unii uita ca au fost copii si ca tot ce au condamnat atunci aplica acum. Dar rareori cautam raspunsurile in noi, rareori recunoastem ca ne-a fost atat de teama ca vom fi respinsi de ceilalti incat ne-am negat pe noi. Rareori acceptam ca ne-a fost mai usor sa folosim masti decat sa fim noi insine... Chiar si cand acceptam asta, chiar si cand recunoastem tot mai sunt momente cand folosim mastile, cand preferam confortul tiparelor si a mastilor in locul originalitatii.
Uneori obosim sa fim noi insine, obosim sa ne luptam cu "gura lumii", cu barfele si comentariile de pe la colturi, obosim sa vedem privirile acuzatoare din jur. Chiar daca suntem constienti ca nu ne acuza pe noi pentru ca am iesit din tipare ci pe ei insine ca nu au avut indrazneala asta. Chiar si atunci cand recunoastem respectul si admiratia pentru puterea de a fi noi insine in spatele cuvintelor rautacioase si a remarcilor acide tot ne ranesc cuvintele...

Un comentariu:

  1. as numi articolul tau altfel, nu constientizare ci de ce nu esti tu?
    Uite ca aici imi place ce am gasit!
    Cand citeam mi-am adus aminte de tine acum ceva timp, cand spuneai ca felul tau e asta, sa ascunzi ceea ce simti cu adevarat pentru ca asa te ambitionezi sa nu suferi! Ca arati veselia si bucuria cand defapt poate in sufletul tau e tristete. Asta e un joc pe care il aplica multi, o spui si tu in articolul asta poate putin mai ascuns. E ceea ce stim noi oamenii sa facem, ca proprii doctori ai sufletului nostru. Atunci cand intram in legatura cu alte entitati, experientele ne modifica si astfel o modificare brusca, se adauga undeva in backup, facand ce are de facut dar pentru a nu lasa procesele sa puna pauza ci sa continuam, caci avem capacitatea unui computer si anume de a face n chestii de odata, afisam aceasta interfata, care cum am spus, tine pe post de cortina unui backup ce se actioneaza si care face ceva in noi.

    Cand acest backup este realizat, cand se termina operatiunile, facem o contopire, si anume scoatem din fisierul ascuns , nou creat, mutam tot in baza de date, si unim noul cu vechiul creand astfel ceea ce suntem noi acum.
    Acest procedeu eu il numesc "human backup interface" si poarta alaturi de el aspecta precum : ce esti azi maine nu vei fi, ce stii azi maine vei sti peste, ceea ce nu vezi acum maine iti va fi aratat, crezi acum fara cercetare pentru ca maine vei descoperi adevarul, acum esti singur dar maine vei fi mai mult cu tine, cauta si vei gasi caci experienta te va ajuta ... si multe altele! adica totul!
    Te intreb, ce parere ai despre constientizarea mea? e o masca ceea ce am descris, sau e trasatura umana, fireasca care ne ajuta sa nu fim dobitoace ci animale cu constiinta capabile sa realizeze miracole!? Suntem noi oamenii atat de importanti incat sa facem ceea ce am descris eu ,de 10 ori mai mult?

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.