03 iulie, 2008

mutare...


De multa vreme facea planuri de mutare... Acum chiar trebuie sa se mute. Incepe sa sorteze lucrurile prin casa dar isi aminteste de unele cutii sigilate si depozitate in pod. Asa ca voiniceste urca in pod hotarata sa termine cat mai repede de impachetat. Adica in cat mai putine zile. Si asa, scotocind prin cutii descopera rochia de mireasa bine impachetata intr-o cutie. Coplesita de amintiri coboara cu cutia in brate si scoate rochia. Sub rochie descopera diadema purtata in ziua nuntii. O pune neglijent intre carliontii ce ii impodobeste fruntea si trece mai departe la albumul cu fotografii de la nunta. Priveste fotografiile in timp ce din curte se aude joaca baietilor cu catelul. Ii aude alergand si intrand in plina viteza pe usa dinspre terasa iar apoi liniste. Ridica ochii din fotografii si ii vede privind-o. O pereche de ochi mari si albastri de numai patru anisori insotiti de o gurita deschisa si inca o pereche de noua anisori zambitori. Ca raspuns la privirea ei curioasa baietii exclama in cor:
-Parca esti o zana.... In vocea piticului distinge surpriza iar in cealalata amuzamentul. Se ridica si se indreapta spre oglinda sa vada ce seamana cu o zana..... Rochia alba din in, lunga si dreapta, picioarele goale, parul carliontat, cercei cu strasuri si diadema scanteinde completeaza imaginea ei. Baietii o privesc in continuare fara cuvinte.
- Sa inteleg ca panzele de paianjen adunate in par de prin pod v-au facut sa spuneti ca seman cu o zana....... le spune razand in timp ce se intoarce de la oglinda.
Rasul lor cristalin si latratul cainelui au spart vraja momentului si toti s-au intors la activitatile lor. Doar ea a ramas cu gandul la imaginea ei din oglinda si la basmele cu zane. Povestile despre noaptea de sanzaiene, despre dansul ielelor, despre farmece si blesteme auzite in timp, ii lumineaza fata. Poate ca intr-o alta viata a fost vrajitoare. Poate ca intr-o alta viata a stiut sa lege si sa dezlege de blesteme.... Poate ca daca isi doreste asta suficient de mult isi poate reaminti de acele vremuri in care globul de cristal era un ajutor de nadejde iar animalele ii erau aliate. Poate ca astfel ar putea indeparta rautatea din jurul ei. Dar poate ca nu trebuie indepartata. Poate ca tot ce i se intampla este pentru ca trebuie sa devina o ZANA. O zana buna pentru cei cu ganduri bune carora sa le ocroteasca visele si o zana rea pentru cosmarurile celor cu gandurile murdarite de rautate si ipocrizie.
Ramasa sigura isi priveste casa. Fiecare cui stie cand si de ce a fost batut. Isi plimba palmele pe pereti, pe stalpi, pe usi in toata casa. Palmele ei care stiu sa aline dureri in timpul sedintelor de masaj incearca sa aline durerea casei. Incearca sa isi ia adio de la acel loc in care a sperat ca va fi fericita. Si atunci isi da seama ca va lasa imprimat in peretii casei sale toate deziluziile ei, toata durerea ultimilor ani si toata amaraciunea....
Gandul zboara la un alt loc pierdut in conditii asemanatoare. Un apartament. O locatie careia i-a dat stralucire o perioada. Un loc in care se ducea cu drag dimineata si se intorcea linistita seara. Un loc reamenajat in culori calde intr-o perioada in care avea nevoie de caldura in viata sa. A plecat linistita de acolo. L-a lasat in manile unei femei sufletiste. A privit-o in ochi si i-a explicat toate planurile si visele sale. I l-a incredintat cu toata dragostea sufletului sau ranit. Si totusi acum e iar la vanzare. Aceeasi poveste. Aceleasi dureri repetate...
Acum pleaca iarasi lasand TOTUL in urma.
Se muta intr-un nou loc, intr-o noua viata cu multa bucurie si cu multe sperante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.