15 iulie, 2008

o noua zi.....


De pe la 10 nu mai avea stare. Nu putea sta locului. Ceva nu era in regula si nu stia ce. Si-a amintit de factura neplatita la curent. S-a gandit ca daca o plateste starea o va parasi. Dar s-a intensificat si a aparut si acea durere chinuitoare de cap. Durere cu care i s-a recomandat sa se obisnuiasca dar nu a reusit nici dupa 10 ani. Apare din senin dimineata si dispare abia a doua zi dimineata. Nici un medicament, nici un remediu nu o face sa mai cedeze. Resemnata a inceput cu curatenia in magazin. Se uita din 5 in 5 min la ceas in asteptarea "pauzei de pranz". Isi programase sa dea cu var colorat una din camerele apartamentului. Nici munca fizica, nici satisfactia rezultatului nu i-au schimbat dispozitia. Intoarsa la magazin si-a tot gasit de lucru. In sfarsit ora 20. Pleca spre casa cu gandul la un dus fierbinte si apoi va mai vedea ce mai are de facut. A pregatit o salata in viteza, trece la spalat vasele cu gandul la dusul fierbinte si relaxant. "clantz". Sunetul centralei intrate pe avarie ii intrerupe visarea. Dupa trei incercari de a o reporni isi aminteste ca a "uitat" si de factura la gaze... Si nu s-ar fi intamplat nimic daca "vecina" nu ar fi trecut pe la gaze pentru proiectul ei de alimentare, disperata ca daca ea se muta nu va mai avea cum sa se branseze la conducta de gaz.
Se aseaza in leagan si incearca sa isi faca ordine in ganduri. Furia e singurul sentiment care il are. A mai simtit o singura data starea asta... Demult, acum 2 ani si ceva. Si e legata de acelasi motiv. De fiecare data a mai dat o sansa. Inca o sansa si de fiecare data a fost lovita si mai tare a doua oara. Incearca sa se calmeze si sa vada ce are de facut. Decizia a venit simplu si firesc. Mutarea de care se pregatea si care credea ca o va face lin si incet va fi in noaptea asta. Cum mai toate sunt impachetate, greul va fi caratul.
Isi aminteste de o replica a vecinei din iarna: "Cum poti rade cand ai atatea probleme?" si zambeste usor trist, usor amuzata. Se apuca de impachetat bucataria razand si facand poante. Toata curtea rasuna de rasul ei. Ca intotdeuna priveste provocarile vietii cu zambetul pe buze curioasa sa vada ce o mai fi. Dupa cateva drumuri o dor bratele de la carat dar e multumita. Apartamentul e vesel, lucrurile sunt in cutii, draperii sunt atarnate in cuie la geamuri, cada e plina cu apa si spume iar ea se simte iarasi tanara si nerabdatoare sa vada ce ii mai rezerva viata.
Cineva, mai demult, ii spunea ca suntem ca niste copii, ca sa putem primi o minge mai mare si mai frumoasa trebuie sa ii dam drumul la cea veche pe care o avem deja in brate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.