27 noiembrie, 2008

decembrie...


Prima zapada. Intotdeauna m-a emotionat. Fulgii mari si pufosi care se aseaza incet, incet acoperind totul in jur. Dansul lor jucaus care curata natura. E ca o primenire, ca o purificare...
Prinvindu-i gandurile si sentimentele lasa in urma toate problemele zburand spre o lume de basm. Poate lumea copilariei sau poate lumea sufletului sau poate doar lumea basmului. Acele basme in care e Craciun plin de zpada, de fulgi pufosi si jucausi, de magie si de vise implinite...

11 noiembrie, 2008

toamna...


Covorul de frunze ruginii asternut peste oras imi aminteste, daca mai aveam vreo unda de indoiala, ca a venit toamna. Acea toamna bogata in culori si arome care m-a fascinat intotdeuna. Privelistea unei paduri de foioase ma imbata cu bogatia de culori calde, nuantele focului, a iubirii, a pasiunii... Vremea rece, umeda si cetoasa de dimineata, soarele care ne imbratiseaza cu caldura spre pranz si racoarea serilor din ce in ce mai lungi ne provoaca la o "adunare" in sanul familiei, la a transforma acel locusor numit "acasa" intr-un loc cald si primitor. Imi amintesc cu drag de zilele toamnelor copilariei mele, cu aromele lor de placinte cu mere, de cartofi copti in rola, de atmosfera calda din camera cu mama impletind sosete, tata urmarind stirile iar noi harjonindu-ne in jurul lor. Si simt ca toamna cu bogatia ei de culori si arome, de amintiri si nostalgii ne indeamna la iubire. Acea iubire calma, asezata, coapta pentru tot ce ne inconjoara si pentru noi insine. Sentiment pe care il asociez cu asternuturile calde, pufoase si parfumate in care te cuibaresti si te alinti in serile reci. Ca si cum natura ne invita la daruire.