09 februarie, 2009

implicare


Zilele trecute am primit un mail mai altfel decat restul: o invitatie la implicare. "Implicare" - nu intelegeam la ce se refera. Citind mi-am dat seama ca implicare inseamna initiativa, inseamna suflet si nu in ultimul rand inseamna exemplu. Puterea exemplului cred eu ca e cea mai puternica. Prima reactie vizibila la "exemplu" este barfa:"ai vazut...?", "ai auzit ce a facut....". Cred ca pentru unii a doua reactie e sa urmeze "exemplul" dar pentru majoritatea apare a doua reactie care este carcoteala: "daca faceam eu....", "nu e bun asa, era mai bun daca......". Iarasi avem o impartire in cei care gandesc si cauta solutii si cei care continua sa caute motive ascunse la actiune: "oare ce urmareste prin...?" sau "ce are de castigat daca ...". Daca esti perseverent in ceea ce faci si chiar vii cu initiative noi grupul carcotasilor se imputineaza pana cand ramane un grup mic care au impresia ca soarta e impotriva lor si ca nimeni nu ii intelege. Pana de curand imi era mila de aceasta categorii dar tot zilele astea am gasit din inamplare o carte scrisa de un terapeut rus Serghei Nikolaevici Lazarev in care se explica cum gandurile noastre cele mai ascunse pot creea ravagii greu de remediat in viata noastra, ravagii de ordin psihic dar de cele mai multe ori de ordin fizic, ravagii ce se pot rasfrange asupra celorlalti si cel mai urat e ca se rasfrang asupra copiilor nostri. In carte apare un exemplu in care fiindu-i mila i-a "preluat" din perturbarea energetica si dupa luni de zile i-au aparut aceleasi simtome de boala ca persoanei de care i-a fost mila. Tot acolo justifica sterilitatea (infertilitate) ca fiind cauzata de tentativele de sinucidere sau doar de gandul sinuciderii. Principiul e simplu: negand viata nu poti da viata. Cel mai mult m-a impresionat efectele pe care le poate avea asupra vietii fatului intentia de avort a mamei. Chiar si indoiala de a vrea sau nu copilul ii poate afecta cursul intregii vieti a copilului. O suparare a mamei pe tatal copilului in timpul sarcinii ii programeaza copilului o serie de necazuri in viata sa viitoare. Cartea e bulversanta la prima vedere dar citind cu atentie incepi sa intelegi cine si cum ne "programeaza" viata si cum anumite "sfaturi religioase" contin enorm de multe adevaruri doar ca nu sunt explicate. Cum vorbind de rau pe cineva iti faci si tie rau nu doar celuilalt, cum mania poate deveni blestem, cum rautatea ne poate macina trupul si exemplele pot continua iar concluzia e simpla: iubindu-ne pe noi si pe cei din jurul nostru putem avea o viata frumoassa si plina de bucurii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.