24 februarie, 2009

navigand pe bloguri


Din intamplare sau poate nu, in ultimile saptamani am tot nimerit pe bloguri crestine. Frumoase initiative. Articole frumoase si interesante. Ce m-a intrigat a fost ca persoane tinere, crestine, religioase care si-au asumat o misiune folosesc multe, foarte multe citate din biblie sau din carti. Cand spun ca si-au "asumat o misiune" ma gandesc la preoti (sau sotiile lor), la calugari sau maici a caror misiune este de a invata si indruma pe enoriasi, adica noi astialalti, care nu am trecut printr-o scoala sau o ucenicie in ale crestinismului. Si eu cred ca asta nu se face fluturand citate. E ca si cum un proaspat absolvent al facultatii de litere, sectia chineza, se duce la clasa a doua si vorbeste doar in chineza.
Eu cred ca ar trebui lasata cartea cu citatele ei in biblioteca pentru a putea fi adevarati "parinti spirituali". Copiii, ca sa invete, trebuie sa le explici la nivelul lor, sa cauti analogii cu mica lor lume pentru ca imensitatea lumii asa cum o vedem noi sa nu ii sperie. Trebuie sa plecam de la micul lor univers care la inceput este placenta, apoi patutul si bratele mamei, mai apoi camera, casa si abia dupa aia le indrumam pasii prin lumea asta mare de la aleea din fata casei pana la lumii pe care noi le-am explorat doar cu gandul si imaginatia.
Asa si "parintii spirituali". Degeaba vorbesc de iubirea nemarginita a lui Dumnezeu si marea Sa putere de a ierta daca ei isi vorbesc de rau vecinul, pritenul sau colegul. Degeaba vorbesc de milostenie si de ajutarea apropelui daca ei nu fac nimic in directia asta. Circula in popor o vorba cam asa "preotii au mana doar de luat nu si de dat" si daca ne gandim ca "puterea exemplului" are cel mai mare impact cel putin in comunitatile mici cum sunt satele......
Citeam zilele astea intr-un ziar local (online) despre un mare taraboi iscat de mutarea unui preot dintr-o parohie in alta. Zeci de comentarii care de care mai rautacioase si mai caustice la adresa lui, a colegilor lui si a "sefilor" lui. Ce de "exmple" de iubire, iertare si compasiune au putut vedea cititorii in sutele de comentarii postate la articol.
Poate ca a venit timpul in aceste vremuri tulburi si involburate ca parintii nostri spirituali sa isi ia in serioas misiunea si sa readuca Biserica la valorile sale reale: indrumare. Acea indrumare nu se poate face decand intelegand nevoile reale ale oamenilor, comunicand mult la nivel de suflet cu ei si IUBIND.
Nu ii poti indruma pasii copilului decat iubindu-l, nu ii poti intelege framantarile decat ascultandu-l si punandu-se in locul lui, nu ii poti da incredere in el si in Creator decat crezand in el si in Cel de Sus.
Preotia ca si calugaria nu e nici o profesie si nici o "sursa de venituri grase" ci e o vocatie si cere multa daruire.

6 comentarii:

  1. Eu sunt destul de sceptic în ceea ce priveşte prestaţia unora dintre preoţi. Unii se cred chiar reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ, or nu este chiar aşa... Şi atunci îşi dau în petec şi fac de râs ideile spirituale nobile...

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Mai, sincer...anumite bloguri crestine nu sunt chiar de preoti sau calugari. Poate nici de ortodocsi, ci pur si simplu de cei care sunt dedicati lui Dumnezeu si isi traiesc viata cu El.
    Iar ideea nu e sa se dea ei mari si tari cu cate stiu, ci poate asa exprima o idee mai bine. Daca punea citatul fara " poate ca nici nu isi dadeai seama ca l-a citat de undeva. Si, revenind la ortodoxism, nu sunt de acord cu ideea ca preotul trebuie sa fie super dedicat lui Dumnezeu, si enoriasii sa isi faca de cap. Cum se pretinde de multe ori. Fiecare persoana dintr-o biserica trebuie sa fie dedicata lui Dumnezeu si sa traiasca cu El. Altfel n-are ce cauta acolo. Diferenta dintre cei din fata si cei din banca de la biserica e doar de Daruri. Unul are darul predicarii si invatarii, altii au alte daruri pe care poate in slujba nu si le pot valorifica:)
    Intelegi, scumpa?

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant comentariu. Nu am inteles ce ai vrut sa spui prin "preotul trebuie sa fie super dedicat lui Dumnezeu, si enoriasii sa isi faca de cap". In general un preot trebuie sa fie "super dedicat" misiunii de preot iar asta include si "super dedicat lui Dumnezeu" si "super dedicat enoriasilor". Din punctul meu de vedere el trebui sa indrume enosiasii spre divinitate, asta include sa le inteleaga problemele si sa ii indrume spre o rezolvare a lor in spiritul Iubirii lui Dumnezeu comunicand cu ei pe "limba lor". Daca le vorbeste in citate si pilde nu a rezolvat nimic. Isus ne-a vorbit in pilde si uite cate culte si secte religioase au aparut datorate in mare parte interpretarii diferit a Cartii Cartilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Ioana, ai mare dreptate, fara o purtare corecta si "cu frica lui Dumnezeu", predicile nu-si pot atinge tinta, suna ca niste instrumente dezacordate...

    In plus, mi s-a intamplat de cateva ori sa ascult persoane vorbind din Scriptura fara sa inteleaga sensul cuvintelor.

    Dupa mine, din pacate, sunt prea multi predicatori si prea putine persoane evlavioase!

    RăspundețiȘtergere
  5. BineTze !
    Tocmai ai sarit Ziua mea de nastere ... de ACUM 53 de ... anisori , cand am CAZUT in lumea asta !
    Nu-i nimic , e multa lume in Bucurie , nu m-ai zarit , fiind mai trist .

    RăspundețiȘtergere
  6. Pai :
    - intai citesti (si "citezi" ASUMAND)
    - traiesti citatul (il prezinti , culegi efecte si defecte , argumentezi si il ASUMI)
    - il prelucrezi cu propriul eu (devenire "unicitate" in+din PROGRAMul "parinti spirituali")
    - ACUM iei (PAS=cadere) altul (lasi "cartea" in biblioteca).

    ASTA pe scurt !
    PS:comentariul asta l-am pastrat ; pe primul(cand iti uram "Bucurie si Cadere") nu l-am copiat , daca l-ai anulat S-A PIERDUT , imi pare rau .(Cand nu intelegi CEVA , Dumnezeu Te avertizeaza SA STAI la pritoceala)

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.