05 martie, 2009

1 martie


Dimineata de duminica e insorita. Se anunta o prima zi de primavara frumoasa. Pe ici pe colo se mai zaresc portiuni cu zapada. Chiar daca straluceste, soarele nu are forta de a incalzi pamantul inca. Biserica e plina de lume. Chipurile de regula intunecate, acum au imprumutat ceva din frumusetea zilei. Toate privirile s-au fixat pe cutiuta din mana preotului parca cu speranta. Cutiuta de carton, in care stateau gramada micile martisoare, era mai asteptata decat ne-am putut imagina. Emotia bunicutelor care asteptau micul simbol al primaverii era molipsitoare. Primavara radia din toate colturile in ciuda vanticelului rece ce adia. La finalul slujbei preotul a impartit funditele cu rosu si alb de care stateau agatate cateva margelute. Emotia bunicutelor ce stateau cuminti asteptand micutul simbol, ca si bucuria din ochii lor m-au facut sa ma gandesc la cat de putin avem nevoie uneori pentru a fi fericiti. Ca uneori un gest simplu si banal poate aduce mai multa bucurie decat un cadou foarte scump. Ca de cele mai multe ori nu gestul conteaza ci incarcatura emotionala din spatele lui. Prin simpla prindere in piept al acelui simbol al primaverii s-au simtit apreciate si pretuite si la urma urmei asa conteaza: afectiunea si pretuirea celor din jur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.