09 martie, 2009

primavara...


Peste o luna si implinesc un an de cand imi impartasesc gandurile spatiului virtual. Un an incarcat de evenimente, tristeti dar si bucurii. Un an cum nu a fost altul. In general "analiza" anului ce a trecut o fac de revelion si de ziua mea. Pentru ca atunci termin un an si incep altul. Acum nu cred ca vreau sa fac o "analiza" ci doar o comparatie. O comparatie a doua primaveri, una mai speciala ca alta. Primavara trecuta incercam cu greu sa "evadez" din iarna sufletului meu. O iarna grea, dureroasa si geroasa. Imi era teama ca voi ramane inchisa in teama. O teama ce se manifesta fizic: teama de oameni, teama de spatii deschise, teama de lumina si de zgomote. Cred ca ianuarie a fost cel mai greu. Camera mea nu a vazut lumina soarelui. Nu trecea nici cea mai mica raza prin jaluzea, perdea si draperie groasa. Singurul mod de a comunica cu exteriorul era calculatorul. Nu citeam ziare, nu deschideam televizorul, nu ascultam radioul iar telefonul era dat pe mut. Singurele momente cand ieseam din casa erau la psiholog. Si atunci cu atacuri de panica. Era suficint sa deschid usa casei si inima o lua razna iar lacrimile curgeau fara oprire pe obraji. Dar ma incapatanam sa merg. Stiam ca e singura mea sansa sa pot razbate. In februarie am acceptat si tratamentul medicamentos. La numai o saptamana am renuntat la jaluzele si mi-am redecorat camera. Prima noapte a fost cumplita in camera ce parea imensa. Cand am constat ca in drum spre psiholog in loc sa privesc doar la papuci priveam spectacolul strazii am fost in culmea bucuriei. Odata cu lalele cumparate de ziua indragostitilor am simtit ca revin la viata. Primavara mi s-a instalat in suflet cu toata gama ei de emotii: renastere, speranta si mai ales cu certitudinea ca totul va fi bine. Martie a fost o luna grea. Cu caderi si ridicari, cu disperare dar si cu speranta. Privind in urma constat ca nimic nu e mai de pret in viata mea decat oamenii. Am avut noroc de oameni speciali in preajma mea. Prieteni care mi-au ramas alaturi chiar si in momentele cele mai urate din viata mea cand m-am izolat. Prieteni care mi-au inteles momentele de singuratate. Momente de care aveam nevoie pentru a ma redescoperi, pentru a-mi pune in ordine gandurile, sentimentele, viata. Apoi totul a curs altfel. Nu spun ca nu au mai fost probleme sau ca nu au mai fost momente dureroase. Spun doar ca odata ce s-a facut liniste in sufletul meu, odata ce mi-am recalibrat nevoile si visele dupa alti parametri viata mi-a oferit momente superbe. Si iata o noua primavara. Un nou inceput. Un nou statut social. Noi vise. Noi planuri. Si titlul blogului e la fel de real acum ca in noaptea cand l-am scris: prima zi a noii mele vieti. O viata ce o vreau frumoasa si plina de iubire. O viata in care nu voi lasa rautatea sa o intineze. O viata la care am visat de mica. O viata in care totul se concentraza pe micul meu univers: caminul.

5 comentarii:

  1. La mulţi ani, este un blog întreţinut cu sufletul şi tocmai de aceea sper scrii cât mai mult timp posibil...

    RăspundețiȘtergere
  2. trebuie sa vezi revenirea asta a ta ca pe un triumf. nu te opri din scris. scrisul de multe ori ne elibereaza. la multi ani!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc pentru interesul acordat Povestii zilei... Te citesc cu placere si iti doresc numai bine... Orice zi e prima zi... din restul vietii noastre!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu sunt deloc un optimist de felul meu si am destule motive... Blogul tau imi arata insa ca se poate, e posibil sa mergi mai departe chiar deca uneori costa ceva mai mult... Curaj, mai fa un pas... Multumesc pentru cuvintele tale, lasate la mine "acasa"...

    RăspundețiȘtergere
  5. pana cand vom afla la cine va ajunge cartea oferita de mine, te invit sa frunzaresti un pic prin ea..imagineaza-ti ca esti in biblioteca sau la librarie…incepand cu 16 martie, pana la finalul concursului, postez zilnic cate un fragment…pe urma las castigatorul sa o faca…astazi te intampin si cu paine…facuta de mine…http://adriana-dardindar.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.