12 aprilie, 2009

doar un film...


L-am gasit pe net acum un an si mai bine. In perioada in care "ma cautam". Titlul suna ciudat, mistic, misterios. In general imi place sa privesc lucrurile din mai multe unghiuri. Consider ca adevarul e unic, personal si subiectiv asa ca pentru a-l face mai "obiectiv" il privesc din mai multe puncte de vedere. Nu am crezut niciodata in divoli, draci, spirite malefice si multe alte chestii pe tema data. Pentru mine satanismul e doar o forma de rebeliune, o forma de exprimare a furiei si a neadaptarii. Dumnezeu e iubire. Punct. Restul tine de manifestare, de intelegere si de modalitati de exprimare. Asa cum exista zeci de limbi si dialecte asa exista si zeci de forme de manifestare si intelegere a iubirii.
Cand am descoperit filmul am fost sceptica. Ma gandeam la un basm. Era in 2 parti. Inceputul l-am vazut de cateva ori. Era acolo o explicatie sa zicem "stiintifica" care m-a pus pe ganduri. Nu am scos-o din context ci doar am "adaptat-o" la viata mea si la momentele prin care treceam. Mintea mea a facut conexiuni ciudate care m-au ajutata sa inteleg cum o intamplare din copilarie aparent fara insemnatate te poate afecta pe intreaga viata. Cum o trauma de pana in 5 ani iti poate modificata atitudinea si perceptia lumii pentru toata viata.
Au trecut luni bune pana am reusit sa vad prima parte pana la capat. Apoi pauza lunga. Ca mai toate intamplarile din viata mea am considerat ca asa trebuie sa fie. Ca inca nu sunt pregatita sa vad tot materialul. Pentru ca nu e doar un film ci un "interviu". Astazi am reusit sa vad partea a doua. Dupa mai bine de un an. Si intradevar anul trecut nu eram pregatita pentru acel mod special de a privi lumea si oamenii in general. Nu pot spune nici ca tot ce am auzit e real dar nici ca e poveste. E doar un alt sistem de referinta din care poti privi lumea. O alta culoare a ochelarilor dupa care ne putem ascunde uneori. Filmul se numeste "Revelatiile unei mari preutese" si nu e vorba despre sotia unui preot. Pe mine m-a impresionat atitudinea Arizonei, durerea si suferinta ascunsa in spatele vocii linistite care se voia calma.

5 comentarii:

  1. Nu am vazut filmul si nu stiu exact despre ce e vorba, insa pare interesant. Cat despre evenimente care te marcheaza... cam asa e, ele apar insa si dupa copilarie. Suntem rezultatul experientelor noastre.

    RăspundețiȘtergere
  2. suntem rezultatul experientelor noastra,dar tot noi suntem cei sortiti sa suportam si efectele.Viata e dura,e o jungla in care supravietuieste doar cel mai bun,mai puternic.

    RăspundețiȘtergere
  3. suna interesant am sa il caut desi cred k mai degraba eu traumatizez viata decat ea pe mn>:)

    RăspundețiȘtergere
  4. eu l-am descarcat de pe ODC. HUB-ul se numeste GolaNNet.

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.