23 aprilie, 2009

ziua Sf. Gheorghe...


Povestea sfantului ce a invins balaurul o stiu de mica si sarbatorirea acestei zile ma facea sa ma gandesc la invingerea obstacolelor. La vremea scolii vedeam viata ca o lupta. Dupa moartea bunicului chiar asa ma gandeam la viata: imi stabilesc un obiectiv, il ating si caut altul. Pana la admiterea la facultate obiectivele mi-au fost clare: treapta intai, treapta a doua, bacalaureatul si apoi admiterea. Apoi bezna.... Pentru ai mei urmatorul obiectiv era maritisul si apoi un sau mai multi copii. Le-am acceptat ca obiective viabile dar nu mai gaseam nici bucuria si nici entuziasmul de alta data. Au aparut si primele esecuri: repetarea anului de facultate si mai apoi prima dezamagire majora in dragoste: o relatie de un an jumate sfarsita prost (adica nu la starea civila asa cum speram). Nu pot spune ca a fost exclusiv vina lui. Eu l-am ales prost. Corespundea din multe puncte de vedere imaginii creata de mintea mea ca fiind a unui candidat bun la rolul de sot. Si am neglijat aspectele esentiale ale unei relatii: afectiunea reciproca, prietenia si respectul. Apoi am cunoscut un barbat care mi-a aratat ca aspectul fizic, "pozitia sociala" detinuta la un moment dat si "prestanta" au doar valoare sociala. Doar daca sunt insotite de trasaturi morale solide pot avea o oarecare importanta in alegerea partenerului de viata. Era nascut in ziua de Sf. Gheorghe dar nu ii purta numele. Mi-a fost prieten in momente grele, mi-a arata ce mult conteaza sa creada cineva in tine atunci cand nici tu nu mai crezi. M-a invatat ca cele mai importante trasaturi ale mele nu se vad in primele 5 minute de discutie dar cele ce se vad le pot transforma in avantaje numai daca pot continua discutia si dupa primele 5 minute. In ciuda trecerii timpului peste noi de fiecare Sf. Gheorghe imi aminteam de el si de "invatamintele" primite de la viata din aceasta intalnire. Apoi m-am maritat. Si ziua Sf. Gheorghe a capatat alte valente: ziua de nume a sotului meu, a socrului meu si hramul familiei. Astazi, la o noua sarbatorire a Sfantului Gheorghe, ma gandesc ca e a treia aniversare cand nu mai serbez nimic. Ma bucur de ziua frumoasa, de semnificatiile ei religioase si mai ales de faptul ca nu mai vad viata ca un balaur ce trebuie infrant. Ca balaurul ce scotea flacari si imi punea mereu piedici in cale a devenit un prieten care ma plimba pe spinarea sa si imi arata frumusetile create de divinitate pentru a ne bucura de ele....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.