28 iunie, 2009

despre slujba de duminica


Am crescut mergand duminica de duminica la biserica. Am crescut la tara, cu munca din curte si de la camp, asteptand duminica pentru a redeveni copil. Dar dimineata de duminica o petreceam la slujba. Pana prin clasa a 7 cantam in strana cu "nasica". "Nasica" fiind sora strabunicului si nasa de botez a tatei. Nu avea copii asa ca avea grija de noi astia mici. Imi placeau slujbele de seara in general. Inainte de craciun cand repetam colinde si in saptamana mare la aer. Dupa ce am crescut am ramas cumva cu un dor si o ..."razvratire". Mergeam la slujbe de cate ori aveam ocazia, de dor, dar stateam putin, ca o "razvratire". Studenta fiind mergeam la Mitropolie la slujbele de seara. Mi se pareau mai linistite si mai pentru suflet. Duminica mi se parea mie ca lumea merge la slujba ca la parada: se fie vazuta si sa isi etaleze noile tinute. Slujba de seara prin tipicul ei era mai linistita, mai de intalnire cu tine insati si cu divinitatea. Dupa ce m-am intors in orasul natal, si mai ales dupa ce m-am maritat, duminica, mersul la biserica a devenit ritualul saptamanal de intalnire cu mine insami si cu prietena mea dupa slujba. Era "timpul fetelor". Apoi a inceput "marea nebunie" din viata mea: divortul cu toate implicatiile sale. Si mersul la biserica de duminica s-a transformat in momente mai rare de regasire la cate o manastire din zona. Momente cand preferam sa fiu doar eu cu divinitatea fara nici o alta prezenta. Apoi a fost o pauza lunga in viata mea cand nu suportam multe prezente in preajma mea. Si revenirea la slujba de duminica. Intai mai timid, vizite de o ora la cate o biserica din oras, pentru a ma obisnui cu ideea ca noul meu statut social implica prezenta mea la toata slujba de duminica. O idee cam greu de acceptat motiv pentru care reactionam fizic cu greata si ameteli de cate ori intram intr-o biserica. Dar cu multa rabdare si perseverenta (nu din partea mea) m-am obisnuit cu ideea si am inceput sa fiu prezenta mai intai la slujbe de seara (la tara) iar apoi la slujbele de duminica. In ultimile luni, dupa ce am invatat etapele si momentele mai importante ale slujbei de duminica chiar a inceput sa imi placa. Exista chiar si "cantari" care imi plac foarte mult asa cum exista si multe implicatii ale statutului meu actual care imi plac (aceleasi care m-au speriat cumplit la inceput). Cand toata gama de sentimente legate de aceste subiecte si-au gasit locusorul lor in sufletul meu a venit vestea: acel statut de care ma temeam atat de mult ramane, pentru o vreme, o titulatura si atat. Prima duminica a fost ok. Era prima duminica dupa o lunga perioada de timp cand ceasul desteptator a facut pauza. De la a doua duminica am simtit ca ceva lipseste. Ceva foarte important si special.
Astazi a fost o noua slujba de duminica. Un loc nou, o stare noua. Nu stiam daca sa ma bucur de ce mi-a dat Dumnezeu sau daca sa plang. M-am gandit la multe astazi. Poate ca experienta asta e menita sa ne intareasca increderea in noi si in valoarea noastra. Poate ca doar privind lucrurile facute intr-o alta maniera putem aprecia cum le facem noi insine. Poate ca asa vom putea, mai tarziu, sa le facem din ce in ce mai bine.
Sau poate ca experienta asta e doar a mea. Poate ca asa voi invata sa renunt la inversunarea mea impotriva ... regulilor impuse fara nici o explicatie. Poate ca e un paradox din care trebuie sa invat sa accept viata asa cum este. Poate ca asa voi accepta ca si "nedreptatea" are rolul ei bine stabilit. Poate ca asa voi accepta mai usor ca "fierul se modeleaza prin forjare" si "diamantul devine mai valoros prin slefuire".

3 comentarii:

  1. "Diamantul devine mai valoros prin slefuire" cred ca este mai valoros poate pentru unii ochi. Diamantul este valoros prin sine insusi in oricare mod s-ar prezenta tocmai pentru ca este diamant, pentru ca atomii aia de carbon sint asezati intr-un anume mod pentru a da structura aia faina. Cine vrea sa vada vede diamantul slefuit si fara ca acesta sa fie slefuit. Poate gresesc? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca material, ca compozitie chimica e acelasi dar ca "valoare de piata" trebuie slefuit. Neslefuit nu taie sticla. Asa cum metalul e metal si ca bucata dar si ca ornament. Dar nu poti taia lemne daca nu e calit si prelucrat ca topor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Toate diamantele din .lume nu face cât o secunda de al vedea pe domnul nostru ISUS Hristos

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.