19 iunie, 2009

la prasit


Tocmai am constatat ca dupa ultimile ploi, cartofii mei abia se vad. Am acordat mai multa atentie curtii iar bietii cartofi sunt suparati si s-au pitit in buruieni. Hotarata sa ii impac ma apuc gospodareste de treaba. Si cum in ultima vreme m-am invatat sa spun "povestioare" plantelor mele cand le ingrijesc, m-am luat cu "vorba" si nu am remarcat ca soarele e mai "vesel" ca de obicei. Asa ca la un moment dat m-am ridicat sa imi indrept spatele si mi s-a parut ca sunt intr-un carusel de balci. Totul se misca in jurul mei si erau multe lumini colorate. Abia atunci am "auzit" si "tipatul" pielii de pe umeri si de pe ceafa mea. Deh! Oraseanca dezvatata de munca din gradina. Asa ca laptele pus la prins pentru o tarta savuroasa cu fragi isi va gasi "sfarsitul" pe umerii mei diseara.

2 comentarii:

  1. mi-a venit o lacrima in ochi. nuuu, sa nu crezi ca mi-a cazut pe fata si am plins. Nu, era numai o ceata usoara pe ochi atunci cind am fost linga povestile pe care le spuneai plantelor din gradina ta. E multa bucurie in jur cind ESTI.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.