15 noiembrie, 2009

necunoscute sunt caile Domnului


Acum ceva vreme in urma, cand viata ma "lovea" din cele mai neasteptate parti si in cele mai neasteptate moduri incercam sa gasesc acea "lectie" pe care o aveam de invatat. Rabdarea? Smerenia? Poate ca era acea capacitate de a pleca capul si de a astepta sa vezi ce iti rezerva viata. Sau poate ca trebuia sa invat INCREDEREA. Increderea ca Dumnezeu are planul Lui cu mine. Increderea ca Dumnezeu stie cel mai bine ce e bine pentru mine.
La fiecare noua "lovitura" mai ales cele insotite de rautate, acea rautate gratuita, acea nevoie de aface rau doar pentru a arata ca se poate, imi repetam ca "Dumnezeu nu bate cu parul" si doar atunci cand durerea era de nesuportat ma rugam: "da-Le Doamne dupa suflete". Dar la scurta vreme uitam cele spuse si ii multumeam Domnului pentru ca "ce nu te doboara te intareste".
Am crezut mereu in acea tarie de a rezista, acea tarie a "pietrelor care raman in timp ce apa trece". Poate pentru ca istoria neamului e o continuua lectie de a "ramane" si a reface viata in urma "furtunilor" sau poate ca in vietile Sfintilor gasim mereu acest model de tarie, de a ramane la credinta indiferent de "actiunile exterioare".
Tot in acea perioada de "intalnire" cu mine insami am citit pe undeva un proverb chinezesc care mi-a placut si care se refera la aceeasi tarie de a rezista: "daca ai suficienta rabdare sa stai pe malul raului vei vedea cadavrele dusmanilor plutind".
De cateva zile aud fel de fel de vesti despre ... "pozitii" rasturnate a unor persoane care, bucurandu-se de "pozitia" ocupata s-au crezut invincibili, au crezut ca isi pot permite orice dar mai ales sa le rada in nas celor ce nu se ridicau la "pozitia" lor. Au uitat ca nu trebuie sa uiti de unde ai plecat si mai ales ca nu se stie niciodata cum se intoarce roata. Iata ca prin voia Domnului acea roata a vietii s-a rasturnat. Cumva Dumnezeu ne mai da sanse dar daca nu ne invatam lectia la timp si intr-un mod frumos nu ne iarta la nesfarsit. Si un alt proverb romanesc isi arata intelepsciunea: "cine rade la urma rade mai bine". Din pacate stiu ce inseamna "caderea" cu toata gama de emotii ce o insoteste: durere, dezamagire, furie dar mai ales de durerea abandonului celor din jurul tau si nu ma pot bucura de durerea nimanui. Le doresc ca acea credinta in Dumnezeu care ar fi trebuit sa o aiba in suflete sa ii calauzeasca pe noul lor drum.

Un comentariu:

  1. link exchange?!

    blogu meu-->

    http://seducatori.blogspot.com

    Nume: News
    daca mai adaugat trimite mesaj cu adresa ta :)

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.