26 februarie, 2011

despre postul Pastelui

Mai sunt cateva zile si incepe postul Pastelui. Este un post lung si plin de semnificatii. Din punctul meu de vedere exista mai multe etape si nivele ale postului. Avem acea semnificatie medicala conform carei organismul are nevoie de o pauza de proteine si de o infuzie de vitamine si minerale pentru depasirea stresului organismului de a trece de la iarna la primavara. O perioada in care sunt necesare minerale ca fierul pe care il gasim in urzica si spanac, vitamine pe care le luam din salata verde, grausor si ceapa verde si o dieta usoara care sa nu solicite organismul in procesul de digestie. Apoi o alta etapa e curatenia de primavara. Daca tot ne primenim organismul sa ne primenim si casa. Adica scuturat, aerisit, zugravit spalat, calcat si infrumusetat. Primeneala care culmineaza mai mult sau mai putin cu achizitia unor hainute noi. Si cu asta am incheiat cu pregatirile de a sarbatori venirea primaverii si invierea. Invierea naturii pana aici. Tot ce am povestit pana acum sunt obiceiuri stramosesti pe care le gasim inca din epoca precrestina.
Cu ce a venit crestinismul?
Cu primenirea sufleteasca. Un aspect destul de subtil, destul de dificil dar care ne aduce atata liniste si bucurie in suflete. Atat de multa incat in noaptea de Inviere sa simtim indemnul preotului: "Veniti sa luati lumina!" ca un botez in lumina, ca o reamintire a iubirii lui Dumnezeu pentru poporul sau. Pentru ca aceasta sarbatoare sa nu fie inca una din lungul sir de gatit, mancat, baut, cumparat trebuie sa ne primenim sufleteste. Aceasta primeneala e personala si nu e un sir de gesturi invatate, cultivate si impuse noua sau celor din jurul nostru. Primeneala sufleteasca e postul fiecaruia, fara retete, fara bravada sau ipocrizie. Pentru ca neavand gesturi impuse, reguli clare si directii bine invatate, fiecare trebuie sa isi gaseasca propria cale, propria reteta, propriul drum. Iar socoteala nu dam celor din jurul nostru ci insusi Creatorului. Iar de sinceritatea de care dam dovada depinde starea de bucurie cu care intampinam invierea, transformarea acestei sarbatori in SARBATOARE si nu intr-un alt motiv de frustrare ca nu avem bani pentru cadouri, bunatati sau haine. Momentul final al acestei primeneli sufletesti o reprezinta spovedania. Si nu ma refer la spovedania facuta dupa un sir de intrebari (ai injurat?, ai inselat?, te-ai rugat?.....) ci la spovedania sufleteasca in care te duci cu sufletul deschis si spui ce crezi ca te apasa, ce crezi ca ai nevoie pentru a deveni mai bun, mai iubitor si mai ingaduitor si ce crezi ca ai fi putut face in anumite situatii pentru a fi mai aproape de iubirea LUI. Din pacate mult prea multi se gandesc ca spovedania e facuta in fata preotului si uita ca el, preotul, e doar un mijlocitor, un indrumator, un calauzitor in legatura tainica intre sufletul fiecaruia si Dumnezeu. Dupa depasirea acestor etape, uneori istovitoare, alteori sacaitoare ne putem bucura pe deplin de vacanta de Paste cu toate ritualurile, bucuriile si gesturile sale. Putem sa ne bucuram de dragostea celor din jurul nostru dar si de dragostea LUI pe care o putem zari in fiecare fir de iarba, raze de soare, tril de pasare si cuvant de invatatura.

3 comentarii:

  1. asa este, incepe foarte repede postul si e si foarte lung. aproape 2 luni.

    RăspundețiȘtergere
  2. Corina,ce bine ca Dumnezeu s-a gandit sa lase si perioade de meditatii.Si cred ca acestea sunt cele mai beenefice prilejuri de a ne scormoni interiorul.
    Din partea mea un ghiocel!

    RăspundețiȘtergere
  3. http://daruindveidobandi.blogspot.com/2011/02/intoarcerea-acasa-si-pregatirea-pentru.html
    Te aştept cu drag şi bucurie :)

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.