28 martie, 2011

o carte

De vreo 3 ani tot citesc o carte. Cateva pagini, o las si revin la ea dupa ceva vreme. Abia am ajuns la jumatate. Inca ma surprinde, inca ma mai intorc la paginile din urma. Inca mai invat din ea.

27 martie, 2011

salata verde

Am cautat pe net informatii despre proprietatile curative ale salatei si iata ce am gasit:
aici:
"Laptuca sau salata verde este o planta erbacee anuala spontana (Lactuca sativa), din care se cultiva in sera si pe camp peste 150 de varietati, datorita frunzelor comestibile. Varietatile cele mai cunoscute sunt trei: salata cu capatana, cu frunzele adunate si capatana globulara (salata untoasa si ca “brasiliana”); salata cos, formeaza o capatana inalta si are frunzele alungite, in forma de caus si latuga da taglia (sau latughino), cu frunze de culoare verde sau verde cu rosu si franjurate. Varietatile salbatice sunt mai eficiente, mai relaxante, dar consumate in cantitati mari, devin toxice.

Compozitia chimica a salatei: apa – 94,3 g; proteine -1,8 g; lipide – 0,4 g; colesterol – lipsa; glucide – 2,2 g; fibre alimentare – 1,5 g; fier – 0,8 mg; calciu – 45 mg; sodium – 8 mg; potasiu – 240 mg; fosfor – 32 mg; zinc – 0,2 mg; vitamine B1, B2, B3, C, B6, E, D. Energie: 19 kcal.
Salata este cunoscuta din cele mai vechi timpuri; grecii si romanii o consumau la masa de seara, datorita insusirilor ei narcotice, inducand somnul. Se consuma ca atare, sub forma de sucuri sau ciorbe, ca garnituri sau ca baza pentru feluri de mancare unice. De la salata se utilizeaza (terapeutic) tulpinele, frunzele si semintele. Frunzele exterioare sunt mai valoroase, fiind bogate in clorofila. In trei zile de pastrare, daca nu se mentin radacinile in apa, cantitatea de vitamina C scade.
Opiul obtinut din laptuca nu afecteaza sistemul digestiv, sedeaza in caz de tuse si nu produce dependenta. Sarurile de Fe, Mg si P tonifica muschii, creierul si nervii; cele de Mg regenereaza tesutul bronhiilor, sistemul nervos si mentin fluiditatea sangelui. Sodiul intra in compozitia hemoglobinei. Aceste saruri ajuta pielii si parului. Spre deosebire de opium, lactucarium, desi este sedative, hipnotica si anestezica, calmeaza eretismul nervos, fara sa atraga excitare la inceputul actiunii, nu da constipatie, nu are actiune nociva asupra aparatului circulator si digestiv.
Proprietati: salata are rol racoritor, depurativ, stimuleaza glandele digestive, este remineralizanta, analgezica, sedativa (si pentru organele genitale), hipnotica, antitusica, hipoglicemianta, laxativa si antiputrida. Combate crampele si durerile menstruale. Substantele cu gust usor amarui din frunzele salatei stimuleaza si dreneaza ficatul, intensifica tranzitul intestinal, curata vasele de sange, tonifica organele interne si regleaza activitatea anumitor glande endocrine.
Este indicata in tulburari psihice, palpitatii, spasme, excitatie sexuala, alcoolism, pofta prea mare de mancare, intoxicare si bolile provocate de aceasta (guta, reumatism, alergie etc.), insomnii, demineralizare, tuse, diabet, litiaze, nefrita, menstre dureroase, congestie hepatica, constipatie, sarcina (favorizeaza reproducerea) etc. Este anafrodiziaca. In dischinezie biliara si hepatita cronica, se recomanda salata creata cu frunze mari, aspre si amare, care are efect puternic de drenare a ficatului si stimulare a activitatii sale.
Pentru tratament intern, se poate face decoct de frunze: 75 g laptuca / 1 l apa fiarta, la foc incet, 30 de minute; se beau 3 pahare / zi, intre mese. Contra insomniei: se face decoct 20 de minute la foc mic, din 2-3 frunze externe la o cana de apa, sau infuzie mai concentrata si se consuma salata inainte de culcare. Infuzia este recomandata si pentru spasme gastrice sau febra.
Este bine sa se consume minimum 150 g salata pe stomacul gol, inainte de fiecare masa (sub forma de salata). Contra obezitatii, se poate consuma o cantitate de 500 g salata pe zi, inainte si in timpul mesei. Dupa unii terapeuti, salata, acrita cu otet de mere (sau suc de lamaie) si ulei presat la rece, ar fi indicata celor bolnavi de ateroscleroza, tromboflebita si arterita obliteranta. Sub aceasta forma, vor fi curatate vasele de sange, se reduce colesterolul si se fluidifica sangele .
Sucul de salata ajuta la tuberculoza, tulburari psihice si este diuretic. Sucul sau seva se poate aplica extern pe negi, acnee etc.
Extern: decoct 20 de minute de frunze, care inmoaie pielea si serveste in boli de piele si contra acneei. Cataplasmele cu frunze fierte cu putin ulei de masline ajuta contra furunculelor, abceselor si arsurilor.
Semintele de salata servesc la prepararea unui decoct (1 lingurita / 1 ceasca) in lotiuni sau bai de ochi, contra oftalmiei.
Administrarea repetata de doze ponderabile (foarte mari) provoaca o depresie generala a sistemului nervos, cu tuse si crize de excitatie, iradiere in tubul digestiv, cu greata, voma si diaree, tulburari de vedere si cresterea secretiei lactate. “Laptuca romana” are o compozitie diferita. Proportia de de Na si K ajuta in boala lui Adisson.

apoi un articol:"Frunzele de salata sunt consumate mai ales in stare proaspata sub forma de salata. Daca este servita ca aperitiv la inceputul meselor ea stimuleaza secretia glandelor digestive.
Salata verde contine protide, urme de substante grase, hidrati de carbon, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier si vitaminele A, B2, C, E, PP, niacina.
Este o leguma remineralizanta, depurativa, laxativa, diuretica, emolienta, hipoglicemianta, analgezica si antispastica. Ea reduce libidoul sexual exagerat si fluxul menstrual, reduce cantitatea de sperma la barbati, provoaca sau favorizeaza aparitia menstruatiei intarziate, calmeaza starile de excitatie cerebrala. Este un bun drenor hapatic, mareste cantitatea de urina eliminata si o data cu ea creste si eliminarea toxinelor. Stimuleaza eliminarea prin urina a acidului uric si a uratilor, relaxeaza tesuturile si elimina starea inflamatorie, este hipoglicemianta si antitusica.
Salata este indicata in palpitatii, insomnii, excitatie sexuala, afectiuni gastrointestinale, menstre dureroase, astm bronsic, diabet zaharat, hepatita, nefrita, litiaza urinara, artrita, guta.
Ea poate fi consumata zilnic sub forma de salata in cure de 2-3 saptamani. In caz de hiperexcitabilitate sexuala la femei, se iau 2-3 lingurite pe zi din suc pur de salata.
Extern frunzele de salata oparite se pun sub forma de cataplasma in caz de panaritiu sau furuncule pentru a grabi vindecarea.
In cosmetica se folosesc pentru ingrijirea tenurilor uscate si iritate. Se face un decoct dintr-o salata la 0,5 l apa si se aplica lotionari locale. Are efect si in caz de acnee.
Pentru a calma iritatiile pielii sau in caz de cuperoza se pun cataplasme din frunze de salata verde taiata fin. In cazul pleoapelor iritate se aplica pe pleoape comprese cu suc proaspat de salata.
Pentru a da luminozitate si stralucire tenului se fierb 100 g frunze de laptuca in jumatate de litru de apa. Se strecoara si se adauga o cantitate egala de miere de albine. Se aplica pe fata si se lasa sa actioneze 15 minute.
Pentru arsuri solare se aplica pe partile afectate cataplasme cu frunze de salata oparite."
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Primul strat

Profitand de vremea buna de saptamana trecuta am reusit sa mai fac una alta in curte. Am amenajat un colt de gradina deoarece fasia stabilita are deocamdata un statut incert. Asa ca am pus primul rand de patrunjel, si primele 2 straturi de ceapa. Deoarece nu am reusit sa pun din toamna ceapa am pus acum un kg de arpagic. In fuctie de necesitatile casei vor mai fi cateva straturi pentru ceapa verde inainte de a pune straturile pentru iarna. Peste ceapa am semanat marar si salata. In felul acesta imi iau toate ingredientele unei salate gustoase de pe un singur strat. Oricum cele trei nu se cearta si fac si economie de spatiu. Dupa ce le scot voi pune ardeii sau varza in functie de cat de repede eliberez zona.
Am pus si cativa rugi de mure. Un soi cu fruncte mari din care iese o dulceata si un sirop foarte bun. Am cules in ultimii doi ani de la bunica mea din curte unde troneaza un mur imens. Cred ca anul acesta voi incerca si o "murata" de casa.
Am pus si cativa rugi de zmeura pe langa gard. Nu am reusit sa mut toti rugii pe care mi-i doream.
Un pui de magnolie sta sub atenta supraveghere deaorece mi se pare mie ca nu vrea sa infloreasca anul asta.
O tufa de "manuta Maicii Domnului" separa cele doua intrari ale casei: intrarea principala de cea de la bucatarie. Am improvizat o plasa pe care sa se intinda..
Trei tufe de "merisor japonez" parfumat stau sub ferestre si deja mugurasii rosii de floare si-au facut aparitia.
Si zona pentru capsuni a fost pregatita. Doar urmeaza sa le mut.

23 martie, 2011

forum

Zilele trecute, cineva mi-a lasat un comentariu in care scria ca are multe intrebari de pus despre viata la tara. Pentru ca nu e singura persoana care vrea sa stie mai multe despre cum mi s-a schimbat viata dupa mutarea la tara si pentru ca nu sunt singura care a facut un asemnea pas am facut un forum unde se pot pune intrebari si se pot gasi raspunsuri. Este pe o platforma mai putin pretentioasa si cu putine posibilitati grafice dar cred eu ca e mai comod asa decat corespondente mail. Asta pentru ca timpul meu in fata calculatorului este limitat si e bine ca experientele spre o viata mai sanatoasa sa poata fi impartasite si sa invatam unii de la altii.
Pentru cei care au intrebari, pentru cei care au experienta unei gradini, curti sau casa la tara dar si pentru cei care vor sa schimbe pareri si impresii la nivel teoretic va astept pe http://www.viatalatara.forumup.com/.
Multumesc!

20 martie, 2011

Buna Vestire - 25 martie - Bagovestenia


"In aceasta zi se sarbatoreste vestea cea buna adusa Feciorei Maria de catre trimisul lui Dumnezeu: ingerul Gavriil.

Se zice ca intr-un an Buna Vestire a cazut in aceeasi zi cu Pastele. Preotul s-a dus de cu noapte in biserica si a citit liturghia Pastelui, dar de Buna Vestire nu a pomenit nimic. Si oamenii asteptau sa se faca ziua si nu se mai facea. Erau acolo mult mai multi preoti si unui i-a trecut prin cap sa faca slujba si pentru Buna Vestire. Pe loc s-a facut lumina! Dar n-a fost lumina de dimineata, pentru ca soarele era deja la amiaza.
Sa muncesti de Buna Vestire este un pacat de neinchipuit. Cica daca ar macina unul malai, si din malai ar face o mamaliguta pe care ar arunca-o in apa, pestii care ar manca din ea ae muri. Daca ar pune mamaliga pe pomi, pomii n-ar rodi. Ouale ouate in aceasta zi nu sunt bune de clocit. nici o imperechere facuta intre animale in aceasta zi nu e buna.
Se duc vitele la pascut. Se fac focuri in livezi si gradini, se afuma pomii. Hainele se scot in curte la aerisit. Oamenii se spala pe corp cu apa de nea ca sa scape de purici. In aceasta zi se dezleaga limpa pasarilor si incepe sa cante cucul.

Se zice ca pe timpuri Cucu avea pene de aur si pe nevasta lui o chema Sava. Si Sava s-a iubit cu privighetoarea. Cucu s-a suparat si i-a spus ca pleaca. Plina de parere de rau, Sava l-a intrebat unde sa il caute, dar el i-a spus ca va fi pe undeva (nu i-a spus unde), de la Blagovestenie pana la Sanziene. De atunci, Sava il cauta peste tot, strigand: cucu, cucu timp de o luna. Asa ca pasarea pe care o vedem si o auzim cantand nu este Cucu, ci nevasta lui, Sava.
Intr-o alta legenda este vorba de doi gemeni. Pe unul il chema Cucu. Fratele lui il cauta mereu. Se crede ca dupa sapte ani, cucul se preface in uliu.

Multe se fac in aceasta zi. Amintesc intreacat ca vanatorii, in anumite locuri, merge la biserica si iau anafura. Faca o gaura intr-un pom, pun anafura in ea, astupa si tintesc. Glontul va nimeri drept in anafura si va curge sange. Peste an, vanatorul va fi un tintas bun."
Sursa: "Ghidul sarbatorilor romanesti" de Irina Nicolau

"Ghidul sarbatorilor romanesti"

O carte foarte interesanta. O carte in care autoarea explica diferenta modulului de perceptie a sarbatorilor traditionale intre sat si oras. O carte in care traditia populara, obiceiurile stravechi si credinta ortodoxa sunt impletite intr-o armonioasa si stransa legatura.

19 martie, 2011

Painea si hotul

Din povestirile lui HENRI GOUGAUD,


Era odata un hot care suferea din cauza unui grav defect, cel putin pentru cei asemeni lui. Era mereu atras de ceva, dincolo de prada cea mai apropiata. Cauta altceva. Ce? Nu stia nici el sa spuna. Un miracol, o comoara curata, o adevarata lumina plina de pace. Suferea din cauza asta. Nu stia de unde ii venea acea melancolie si traia cu ea asa cum se traieste cu acele iubiri apasatoare care uneori stanjenesc sufletul.
Intr-o seara, cautand o o prada, el patrunse intr-o casa fara aparare. In mijlocul mesei nu era nimic in afara de o paine rotunda in coaja ei. Si cum a ajuns in dreptul ei, painea l-a intrebat:
- Fratele meu, ce cauti tu de fapt?
- Cine a vorbit? intreba hotul.
- Sunt eu, spuse painea. Nu voiai tu un miracol?
- Speram la unul, dar tu ma uimesti.
- Iti vad limpede sufletul trist. Ai vrea sa descoperi in sfarsit ceva ce nu poate fi distrus, sa stii ce este muzica, sa iubesti asa cum stiu eu iubi.
- Tu iubesti pe cei care te mananca? intreba hotul amar si in bataie de joc.
- Cine nu iubeste nu poate hrani. Vrei puterea mea?
- Sigura ca da, ma intereseaza foarte mult.
- Sa stii ca trebuie sa treci prin drumul care a fost si al meu.
- Povesteste-mi, zise hotul.
- Fie ca urechea inimii sa asculte. Am fost mai intai, intr-o zi de toamna, ingropat in pamantul mortilor. Am putrezit. Am dormit multa vreme. Ceva din mine a germinat. M-am simtit renascand. Atunci mi-a venit o dorinta, un elan, un vis din ceruri. Dar noaptea in care ma zbateam era asa de grea, asa de inghetata! Totul imi spunea" Ce nebunie! Cum ar putea o fiinta atat de plapanda sa strabata aceste tenebre? Avem dovada ca exista zi, undeva, in acest univers?" De o suta de ori am vrut sa renunt. De o suta de ori m-a invins furia. Cum am facut? Habar n-am. Intr-o dimineata s-a nascut un fir de iarba. Eram eu, traind, uluit. Aerul albastru, soarele, pasarile, libertatea, ce minune! M-am simtit si mai sus, m-am oferit averselor de ploaie. Am cunoscut acea mandrie a fapturii care crede in eternitate. Au venit primele zile de vara, armata de fier a seceratoarelor, inutilitatea rugaciunilor. Am fost legat, batut, zdrobit, facut praf sub roata, inecat, framantat, aruncat in cuptor si in sfarsit scos din acest infern de jaratic de catre calaul meu. Asa si nu altfel am devenit hranitoare. Am aceasta forta incomparabila de a imi darui forta celor vii. O vrei tu, hot de nimic?
- Nu, pastreaz-o, raspunse omul. Prefer de o suta de ori sa raman cu intrebarile mele fara raspuns. Sa iubesti e prea greu. Ziua buna.

18 martie, 2011

ganduri intr-o vineri ploioasa

Dupa doua zile frumoase, insorite si pline de arona primaverii a aparut si ziua asta ploioasa si inchisa. Poate de la vreme ma simt obosita sufleteste. Obosita de uraciune, de ganduri si atitudini uracioase. Visez la o lume mai buna, mai frumoasa, mai toleranta in care binele colectiv sa fie mai presus de binele personal. O lume in care fiecare sa se gandeasca la ce e in jurul sau si mai apoi la sine. Sau poate macar sa se puna in locul celorlalti atunci cand spun sau fac ceva. Si asta doar pentru a incerca sa fie mai bun.
Citesc o carte cu tenta istorica. O povestire despre neamul romanesc. Despre viata simpla si aspra a oierilor. Viata intr-o perioada cand, gospodaria asigura strictul necesar atat direct cat si indirect prin troc. Ceea ce prisosea era dat la schimb pentru ceea ce lipsea. O viata in care valorile umane erau virtutii. O vreme cand toate problemele erau rezolvate in obste. Acea comunitate sateasca structurata dupa norme de bun simt, dupa traditii si dupa legea Lui Dumnezeu. Si in obste bunul cel mai de pret erau pruncii. Nu rangul, nu banii, nu statutul social ci pruncii. Pruncii crescuti dupa traditia stramoseasca si innobilati de trasaturile de caracter si nu de avutii, statut social sau mai stiu eu ce criteriu de ierarhizare. Nu neg ca erau si doritori de marire si inavutiere dar acestia erau izolati si inlaturati din obstea sateasca. De regula acestia migrau spre orase sperand ca acolo dorintele lor de marire vor prinde aripi.
Cu timpul, si cu o mare contributie a conducerii comuniste, acele valori umane, acea asprime de conduita morala a fost intinata de tot ce se poate cumpara cu bani - un confort aparent, o viata aparent lipsita de griji  in schimbul pacii interioare, a respectului fata de Dumnezeu si fata toata creatia sa: natura, vietatile si oamenii.

04 martie, 2011

despre iertare

Un cuvant ata de mic si cu atatea implicatii. Un cuvant pe care il intalnim des. Auzim foarte des "iarta-ma, am gresit" sau acel simplu "scuze". De multe ori ne gandim ca nu are de ce sa ceara iertare dar cel mai adesea ne gandim ca dupa ce am fost raniti e cam greu sa mergi mai departe cu un simplu "iarta-ma". Poate ca uneori e spus din suflet si cu pareri de rau dar de cele mai multe ori e spus din politete sau obisnuinta. Il intalnim ca si forma de salut atunci cand cineva merge la Biserica.
Problema nu e cum e spus ci cum simtim noi. Pentru ca e usor sa ierti un necunoscut care te-a calcat pe papuc in tranvai, o vecina care a dat peste tine sau un copil in parc care a dat un sut intr-o minge ce te-a lovit. E mai greu sa ii iertam pe cei dragi si cumplit de greu e sa ne iertam pe noi. Pe cei dragi - sot, copil, prietena - ii iertam greu deoarece presupunem ca ne iubesc si ne cunosc, deoarece presupunem ca ar trebui sa ne respecte si nu sa ne loveasca (verbal sau emotional). Adica avem asteptari. Ne asteptam sa ne cunoasca, ne asteptam sa fim iubite, ne asteptam sa fim respectate. Eu am prostul obicei sa ma gandesc ca daca eu fac asta de ce nu ar face-o si ceilalti. Iar pe masura ce relatiile sunt mai stranse asteptarile sunt mai mari. De la parinti ne asteptam sa ne iubeasca si sa ne ocroteasca. Daca cumva "greselile" lor (ca oameni sunt si ei) au fost pe vremea cand noi aveam o varsta frageda asteptarile sunt imense deoarece ne gandim ca eram mici, fara aparare si sub aripa lor ocrotitoare. Dar cele mai mari asteptari le avem de la noi. "Sunt furioasa pe mine ca simt asa ceva" Si cu cat asteptarile sunt mai mari cu atat mai greu e sa le iertam. Cel mai rau e faptul ca avem asteptari si de le Dumnezeu. Acel care ne invata de mii de ani despre iubirea NECONDITIONATA, care ne iarta indiferent cat si cum am gresit doar pentru ca suntem "oaia ratacita" cum spune in Sfanta Scriptura.  Chiar daca ne-a dat spovedania. Mergem acolo, spunem una alta dar nu ne iertam. Si daca nu ne iertam nu dam voie iubirii si bucuriei sa ne intre in viata. Stam ascunsi sub valul de ceata fumurie a vinovatiei, considerand-o smerenie, sau neputinta omeneasca, iar apoi IL invinovatim pe EL ca nu ne da bucrie in viata noastra. Uitand ca de fapt noi suntem cei care nu IL lasa sa ne lumineze viata. Si toate astea declarand cu seninatate ca ne iubim parintii deci i-am iertat, ne iubim copii neconditionat dar ii manipulam emotional, ne iubim jumatatea dar il criticam pentru ca nu e asa cum am sperat noi, ne iubim pe noi dar suntem nemultumite de tot si de toate, iar daca nu avem motiv inventam noi unul si il iubim pe Dumnezeu dar suntem furiosi. Credinta in Dumnezeu a devenit un fel de moda in timpurile noastre. Nu mergem la Biserica ci ne "afisam" la biserica pentru ca in loc sa simtim slujba suntem atente la babe, la copii, la diverse alte lucruri numai la slujba nu. Nu mai postim pentru sufletul nostru ci pentru ca asa face toata lumea, si trebuie sa fim in rand cu lumea. Nu ne mai rugam asa cum simtim ci dupa diversi curenti sau recomandari de la cine stie ce Manastire neaparat recunoscuta pentru ceva.
Si toate astea pentru ce?
Caci Dumnezeu este iubire...