22 mai, 2011

intelegere

Cu ani in urma, am cochetat cu diverse forme de terapie alternativa. Am citit tot ce mi-a picat in mana legat de cristaloterapie, meloterapie, aromoterapie, apiterapie, fitoterapie chiar si masaj, reiki, si shamanism. In general tot ce tine de extrasenzorial. Unele idei gasite mi s-au parut interesante, altele au necesitat aprofundate dar au fost si aspecte care mi s-au parut superficiale si de "umplutura". Atunci am invatat sa separ informatiile in functie de cum le simt. Multe din aceste informatii le regaseam, pentru ca tineau de intelepciunea pamantului din satul bunicilor. Altele simtem ca le stiu de undeva dar nu reuseam sa definesc sursa. Majoritatea erau idei din crestinism repuse in alte forme. Dar erau si aspecte pertinente care mi se pareau mie ca nu erau acceptate de Biserica, sau mai exact de Dogma Bisericeasca. Aceste aspecte le-am pus intr-o cutiuta a mintii cu un mare semn de intrebare. Aveau, logica, se gaseau in Biblie si totusi se considerau ca fiind interpretari periculoase. Nedumerirea a ramas. Le gaseam corespondente in viata de zi cu zi, in predici, in vietile sfintilor in forme subtile, aluzive, tangentiale si totusi erau combatute cu vehementa de crestinii practicanti si deci nu le puteam aduce in discutie pentru a nu ma alege cu o "ploaie de pietre". De curand am inceput sa citesc si sa fac seminariile Macii Siluana. Teme interesante, mod de abordare psihologic si facil, posibilitate de intelegere destul de mare si cu rezultate remarcabile. Ce mi-a atras atentia si a fost pe sufletul meu a fost schimbarea centrului de greutate al credintei dinspre vinovatie spre bucurie. Astfel, Dumnezeu nu mai e Judecatorul suprem care pandeste fiecare pas gresit pentru a ne trimite in iad si implicit dispare "rabojul" de pacate mici sau mari ci isi reaia drepturile de parinte cald, iubitor, grijuliu si intelegator care se bucura de fiecare "intoarce acasa" a fiilor ratacitori. Care ii primeste cu bucurie pe toti cei care au alungat "umbrele" din sufletele lor si care sunt hotarati sa pastreze in sufletele lor "bucuria" banchetului pregatit de Tata la "intoarcerea filului ratacitor". In vorbele Maicii nu gasim decat "Bucurie" si nu "ispite", "diavol", "pedeapsa vesnica" si alte cuvinte menite sa perpetueze starea de vinovatie. Eu personal cred ca de secole Dumnezeu incearca sa ne invete sa ne Bucuram de marele dar pe care ni l-a dat: viata. Sunt mii de astfel de exemple in biblie, in viata stramosilor nostri daci, in rastignirea Fiului Sau doar ca privind la diavoli in fundul iadului nu avem cum sa vedem frumusetea Luminii Lui Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.