S-au scris carti intregi despre nevoia de a primi. Oricat carti, oricate seminarii se fac pe aceste teme niciodata nu cred ca se vor vindeca ranile din suflet legate de "a da" si "a primi". Si pentru ca mereu ne plangem ca nu primim destul, am inlocuit "a primi" cu "a astepta". Pentru ca, cred eu, de fapt asta e marea problema. Nu primim cat ne asteptam. Pentru ca pe "destul" doar Domnul il stie. Sau poate ca primim dar nu cum ne asteptam noi. Am citit cu ani in urma o carte despre limbajele iubirii. Nu imi amintesc nici titlul nici autorul (e ceva normal pentru mine) dar imi amintesc ca trata din punct de vedere al exprimarii afectivitatii si le clasifica parca in patru tipuri de limbaje. Din pacate nu am retinut tipurile dar ce am retinut a fost ca daca ne incadram in una din categorii iar celalalt in alta intotdeauna ne vom plange. Pentru ca nu ajungem la o intelegere. Celalat se exprima in limbajul lui si asteapta ca noi sa ne exprimam in limbajul lui si limbajul nostru nu il intelege. De aici apar dezacordurile. Fiecare isi exprima iubirea in modul in care se asteapta sa i se "vorbeasca", Iar daca limbajul difera vom avea doi nemultumiti. De exemplu eu nu fac risipa de vorbe, prefer sa arat afectivitatea prin prezenta. Sunt de gasit cand are cineva nevoie, incerc sa ajut, cu un sfat macar dar niciodata nu folosesc "dragalasenii", diminutive, cuvinte mari. Rar spun ca iubesc dar ma stradui sa o arat mereu. Si tot o forma de iubire e din punctul meu de vedere respectarea deciziilor. Argumentez cand am alta parere dar nu imi impun parerea mea, nu rog si nu implor. Prefer ca "celalalt" (chiar daca e sotul, prietena sau copilul) sa faca anumite gesturi pentru ca asa simte el nu pentru ca rog eu. Chiar si cu prietenele prefer sa ne vedem rar, sau sa vorbim rar dar atunci cand e, sa vina din ambele parti. Sa simta fiecare nevoia. Cred ca afectivitatea risipita pe complezente se iroseste inutil. Se pierde esenta, farmecul sau trairea. Am prietene de peste 15 ani. Uneori trec luni fara sa ne auzim. Alteori ne uitam zilele onomastice, datele de nastere. Uneori trec zile importante fara sa ne sunam dar atunci cand avem nevoie una de alta stim ca cealata e acolo si va face tot ce poate. Stim ca prietenia noastra nu e bazata pe complezenta urarilor la diferite ocazii pentru ca stim ca cealata ne doreste ce e mai bun iar asta elimina asteptarile, dezamagirile, supararile inutile.Dar nici nu ne asteptam ca cealata sa reactioneze intr-un anume fel. Pentru ca se prea poate ca in acea zi, in acel moment sa fie coplesita de propriile probelme.
Si atunci darui. Darui fara sa astept nimic in schimb. Darui pentru ca asta bucura. Darui pentru ca vine din suflet si bucuria celuilat e si bucuria celui care daruie. Darui pentru ca asta simt. Pur si simplu darui...
Bunicul meu imi spunea astfel:
- Cand dai nu te astepta sa primesti ceva in schimb, nici macar recunostinta. Da din suflet si cu bucurie pentru ca Dumnezeu iti va da inapoi inmiit in alt mod, in alta forma si de unde te astepti mai putin.... Tu doar daruie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.