miercuri si atat

Orasul de munte m-a intampinat cu acelasi aer puternic de dimineata. Putin racoros, cu aroma de brad si ...altfel. Un aer care ma face de fiecare data sa trag aer in piept. Cat mai mult.... Un aer care ma face sa privesc spre munte si sa ignor micile imperfectiuni ale orasului. Si sus, pe langa cerul senin si coamele muntilor am intalnit balcoane. Balcoane impodobite cu flori de toamna. Balcoane amenajate ca biblioteci. Balcoane cu scaune comode si pleduri calduroase. Balcoane amenajate ca oaze de relaxare in aerul tare de munte. Balcoane care m-au pus pe ganduri. Cam greu de crezut ca aspectul ingrijit al unui balcon ma poate pune pe ganduri si totusi, pe banca din parc privind la paharul de plastic din care ma invalua aroma cafelei gandurile s-au invalmasit.
Vartejul in care m-am lasat prinsa in vara asta a dat o alta forma fiecarei zi. Un aspect structurat in care fiecare minut conteaza, in care actiunile se intrepatrund, se suprapun sau se separa in functie de ritm si stare sufleteasca. Si in tot acest amalgam de actiuni si sentimente, la finalul zilei as vrea sa pot multumi pentru tot si toate. Dar pana acum, finalul zilei a fost doar plin de frustrare ca nu imi ajunge timpul, ca nu am reusit sa imi rezerv cateva minute pentru culoare si forma. Culoare si forma care imi limpezeste mintea si sufletul, care imi creeaza starea apropierii de divinitate, de Creator si creatie.... Si cum iarna bate la usa iar pregatirile pentru a o intamplina cum se cuvine sunt departe de a fi terminate m-am gandit sa imi reorganizez activitatile de peste zi intercaland momente de relaxare sufleteasca si eliminand "imprastierea"...