31 decembrie, 2011

Un an nou cu bucurie - 2012

Pentru ca mai sunt cateva ore pana cand 2011 va fi doar o amintire as vrea sa urez tuturor celor care urmaresc ce scriu sau celor care ajung intamplator pe aici, ca 2012 sa vina cu sanatate, bucurie, intelegere si armonie....
La multi ani!

29 decembrie, 2011

set: caciulita si fular

Marti am fost putin la cumparaturi in oras. Si pentru ca in ultima saptamana de scoala Matei a tot probat fularele de prin casa fara sa ii placa vreunul (toate sunt mult prea scurte....) am cautat un fir mai "amuzant" care sa aiba in compoziti un pic de lana si sa nu fie foarte subtire. Am gasit un degrade cu nuante de gri si maro care mi-a placut si am luat 3 bobine de 100 g. Aveam un set de andrele nr.4 asa ca ieri dimineata la cafea am pus ochii "de proba". Asa de bine a mers "proba" ca azi dupa amiaza fularul avea lungimea corespunzatoare si mie imi mai ramasese o bobina. Si cum il vazusem pe Matei in oras intorcand capul dupa niste caciulite mai "ciudate" am facut tot de "proba" una din bobina ramasa dupa ce am pus franjurii la fular. Am "improvizat" si un mot "netuns".
 Si cam asta a iesit:

Fularul l-am facut cu 2 ochi pe fata si 2 ochi pe dos.
La caciulita am combinat mai multe modele: margine cam de 5 cm in "fagure de miere" , o portiune cam de 10 cm cu 4 "tornade" si am incheiat cu 2 ochi pe fata si 2 ochi pe dos, zona pe care am scazut caciulita.

scaune in haina noua

Pentru ca ma plictisisem de "haina" veche a scaunelor si pentru ca erau destul de "obosite" am decis sa le pun hainuta noua. Am cautat, am masurat, m-am tot gandit si am gasit o fusta veche plisata (de lungime mai mare) care sa poata imbraca cele 4 scaune de la masa din hol.
Asa aratau triste (cate 2 din fiecare model):


Apoi cu un capsator, un sot, fusta plisata, un foarfec si cateva capse:


14 decembrie, 2011

despre daruri si "a darui"

Cu un an in urma am simtit din plin "magia craciunului". Intr-o zi in care am invatat sa pretuim ce suntem si nu ce avem din simplu fapt ca nu mai aveam mare lucru, intr-o dimineata in care am privit flacarile care mistuiau acoperisul, intr-un rasarit in care priveam apa curgand peste ce mai ramasese, purtand fum si funigine distrugand ce a ramas neatins de flacari am descoperit OAMENI cu suflete mari, cu compasiune si daruire. Atunci am redescoperit omenii din jurul meu si nu doar fiintele, persoanele. Poate ca nu de fiecare data am putut sa multumesc indeajuns pentru ca uneori imi era teama sa nu se termine acel vis frumos, alteori am fost rugata sa nu vorbesc despre fapta sau despre persoana dar de cele mai multe ori am considerat cuvintele insuficiente pentru a putea multumi. Nu am uitat nici o persoana care intr-un fel sau altul mi-a fost alaturi in acele momente grele. Nu am uitat nici gestul, nici vorba si nici gandurile bune care m-au insotit atunci pentru ca toate s-au constituit intr-un Mos Craciun darnic si bun. Si toate acele nume s-au adunat intr-o lista lunga caruia i-am pus numele de pomelnic. Dar am mai facut ceva: am incercat sa dau mai departe acele momente de bucurie. Asa cum m-am priceput eu si cum m-a indrumat Dumnezeu. Privind astazi copiii de la gradinita emotionati si fericiti ca a venit Mosul, privind parintii care au fost rugati doar sa ajute sa fim gazde bune pentru Mos cred ca macar o farama din bucuria mea din anul trecut am reusit sa o dau mai departe chiar daca eu am fost doar o mica rotita din marele mecanism al ... bucuriei de azi.
Ii multumesc Domnului pentru toti OAMENII din viata mea, pentru toti Mosii Craciuni pe care ii calauzeste spre bucuria celor mici si spre incantarea celor mari si le doresc tuturor celor care au daruit ca bucuria celor ce au primit sa se intoarca inmiit in viata si in sufletele lor. Pentru ca de craciun sarbatorim nasterea lui Isus care a venit printre noi pentru a ne fi un exemplu de dragoste si daruire.

06 decembrie, 2011

Cadou de Mos Nicolae

Cred ca anul acesta am primit cel mai frumos cadou de Mos Nicolae: zambete, tipete de bucurie, chipuri de copii fericiti si chiar lacrimi de bucurie. Povestea lor la gradinita Climesti. Din pacate telefonul nu a reusit sa surprinda intrega incarcatura emotionala.

02 decembrie, 2011

eu sunt "Bleaga"

Asa m-a botezat mama cand eram mica pentru ca nu ma bateam la mancare ci asteptam sa se sature ceilalti si apoi mancam si eu. Acum...... o ajut la spalat geamurile. Cand ea sterge pe interior eu .... lustruiesc pe exterior. Si mai fac si galagie cand gasesc cate o pata: