Nu voi fi acolo pentru a-mi lua ramas bun. Si asta pentru ca vreau sa imi amintesc de omul vesel si aparent fara griji pe care il stiam. Pentru ca vreau sa imi amintesc doar zambetul care iti lumina ochii si nu tristetea care te-a determinat sa iei o asemenea hotarare. Nu vreau nici macar sa incerc sa imi imaginez zbuciumul sufleului tau care te-a facut sa iti doresti sa fii in bratele mamei. Si nici nu vreau sa vad durerea de pe chipul candva senin a Gabitei. Cu atat mai putin nu vrea sa privesc cei doi copii frumosi care nu mai au cui spune tata.
Imi amintesc cu drag de seara dinaintea cununiei tale. Erai atat de vesel si atat de speriat sa nu pierzi fericirea gasita in acel oras studentesc. Te gandeai ca esti cam tanar pentru un asemenea pas dar nu vroiai sa iti pierzi printesa cu chip senin si zambet mereu pe buze Asa cum imi amintesc de fericirea muta din ochii tai la botezul fetei. Chiar daca erai cel mai mic erai al doilea din familie cu o asemena realizare. Imi pare rau ca sufletul tau mare nu a putut face fata presiunile din jur. Ca responsabilitatile reale sau doar sociale te-au doborat. Dar in mod special ma gandesc la cei doi ingerasi ramasi cu sufletul umbrit de o durere ce nu va dispare niciodata.
Sper doar ca de acolo de unde esti acum ii vei putea veghea iar in amintirile lor sa ai un chip senin si un zambet radios!
Ramas Bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.