25 mai, 2014

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora):
Duminica 25 mai ora 9:00

Afara:
E cald deja si se pare ca va fi si mai cald. Cocosul a sarit gardul si canta de zor pe treptele casei, o pereche de randunele se giugiulesc pe cerceveaua ferestrei iar unul din pisoi toarce la picioarele mele...

Mă gândesc:
La saptamana viitoare, la cate sunt de facut, la zvonurile care au inceput sa reapara prin sat dupa un an, si sunt aceleasi.  Ma gandesc ca tare nu as vrea sa ne faca iar sa visam ca sa fim din nou dezamagiti...
Ma gandesc la examenul lui Matei, la directorul de la el de la scoala care incearca sa convinga copii buni sa se duca la scoli profesionale iar pe Matei sa nu se duca la liceul ales ci la unul mai slab, cu profil de meserie, ca sa aiba "sansa sa ia nota mai mare la bac" sau ca nu e bine sa urmeze un liceu ales de parinti ci unul recomandat de profesori. Noi am ales liceul tinand cont de aptitudinile, de preocuparile si de planurile de viitor ale lui Matei din momentul asta. Am luat in calcul si posibilele schimbarile de preferinta in timpul liceului cand, poate, cu ajutorul unor profesori daruiti va descoperi frumusetea altor obiecte de studiu.
Sunt ingrijorata ca scroafa e mofturoasa la mancare...
Probabil e din cauza aglomerarii de evenimente din luna iunie care se va transforma in calmul verii odata cu venirea lunii iulie... 

Din locurile de unde invatam:
De la ceilalti. Chiar si exemplele de genul "asa nu" ne ajuta sa invatam ceva...

Sunt recunoscător pentru:
Tot ce nea- dat Dumnezeu si ne va mai da: familia, casa, gradina, animalele, oamenii din jurul nostru si furajele pentru vitica care se tot aduna de unde nici nu banuiam...

Din bucătărie:
Miroase a cafea calda si a chec facut dimineata. Mancare gatita mai putin pentru ca inca savuram perioada ridichilor, a salatei proaspete si a cepei verzi....

Cu ce sunt imbracata:
Fusta lunga  cu floricele albastre si un tricoul cu guler de culoarea cerului...

Citesc:
O carte a carei recomandare am gasit-o pe mai multe bloguri dragi: "Bucuria de a sluji" de Iuliana Schmemann. Din pacate, timpul nu imi perminte mai mult de cateva pagini, seara la culcare, si in zilele de sarbatoare...

Ceea ce astept (sper):
Sa fim sanatosi, sa avem putere de munca si sa ne facem gospodaria asa cum visam....

Ce mai mesteresc:
Am ajuns la ultimul rand la cuvertura lui Matei si apoi randul de incheiere....

Ascult:
Sunetele curtii in dimineata insorita....

În casa:
E racoare, e ordine si miroase a flori de salcam adunate pentru a le pune la uscat....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Armonia din familie....

Unele planuri pentru azi: 
O iesire in sat (un praznic) si apoi pregatirea cu copii.

Unele planuri pentru saptamana viitoare: 
Un drum in oras, siropul si dulceata de salcam si neaparat o portie de socata...

Aici sunt imagini pe care am gândit să o împărtășesc de la sala noastra improvizata de pregatire:

Sala e in fosta scoala, actual camin cultural din sat. E micuta, cat ne trebuie si am primit aprobarea de a o folosi de la domnul primar, care a inteles nevoia copiilor:


Tabla e impovizata din spatele unui raft, scos de pe raft (moment in care s-a rupt in doua) si fixat in cuie pe perete:


Bancile sunt aduse de unul din baieti iar masa am primit-o de la o vecina. E o masa pentru praznic alcatuita din 2 capre metalice si un blat din scanduri lungi:


Toalele de coada de pe scaune sunt de la bunica mea iar fetele de masa sunt ale mele:


Am dotata sala cu creta alba, creta colorata, multe creioane si hartie de scris:


Iar langa tabla, sub geam se vad planse cu formule:



Ce imi place este interesul copiilor, perseverenta cu care vin la pregatire si faptul ca apreciaza efortul dezinteresat pe care il fac. Cele 5 ore pe care le petrecem in fiecare sambata si duminica sunt presarate cu tot felul de discutii despre viata, banchet, licee, cu dulciuri dar si cu cate un joc de societate cateodata (remy, monopoly sau domino). 

4 comentarii:

  1. Corina nici nu stii cat apreciez ce faci, mi se par un lucru Dumnezeiesc. Bravo! Cat depsre profesionala, licee...nu stiu ce sa spun eu cred ca o meserie e un plus si ca daca ai una nu vei muri niciodata de foame, in nici o tara, in nici o criza. Am prieteni care au terminat licee agricole, au avut timp sa se odihneasca in liceu:)) ca apoi sa reuseasca foarte frumos in viata...Dar mai cred ca la 14-15 ani, daca nu ai vreo vocatie deosebita este foarte greus a poti lua decizii, asa ca parintii macar trebuie sa te ghideze daca nu sa aleaga pentru tine. Zile usoare. Sa stii ca vreau irop de papadie si de soc si mai astept sa vad de care mai fai ca sa vina odata sticlele:*, asa ca pune-mi deoparte cate o sticla de papadie si soc:*

    RăspundețiȘtergere
  2. ai multă muncă dar şi multe gânduri care te zbuciumă ... Matei merită tot ce este mai bun - este copilul vostru şi îi ştiţi posibilităţile, aptitudinile - nu profesorii! îi doresc multă baftă! felicitări pentru ceea ce realizezi cu copii sâmbăta şi duminica!
    îţi doresc o zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc!
    Anca, am postat pe celalat blog lista cu siropurile facute deja si cand te hotarasti poti face comanda pe magazinul online.
    http://sezatoare.blogspot.ro/2014/05/siropuri.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Le stiu :), dar astept sa vad daca faci si de cirese amare/trandafiri si apoi sa comand:)

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.