08 februarie, 2016

Oameni frumosi - Oana


Asa cum am precizat si in articolele precedente, numele nu e cel real.
Cand am cunoscut-o avea o sarcina avansata, in jur de 7-8 luni. Tot in piata, tot in hala de lactate. Venea 2 zile pe saptamna si era coada la masa ei. Avea branza de vaci, smantana, lapte si cas. Mi s-a parut extrem de tanara. Cand am aflat ca are 22 de ani nu mi-a venit sa cred. Venea cu masina, singura, de la douazeci si ceva de km, pe un drum prin padure cu multe serpentine. Si avea si bulina de incepatoare in geam. I-am admirat curajul, perseverenta si hotararea. Apoi am intrat in vorba si mi-a povestit despre ea. Cu bune si mai putin bune.
E un pic impulsiva ca oricine la varsta aceea. Apara persoanele dragi din viata ei indiferent de situatie iar asta o pune in situtii diverse de multe ori mai putin placute. Dar nu renunta...
A venit la piata si cu 2 zile inainte de a naste, asa cum a venit si la o saptamana dupa ce a nascut. Sotul facea naveta zilnic la 60 si ceva de km, schimband autobuzele de 2 ori. Dar facea efortul asta zilnic pentru a fi seara alaturi de familia lui. Familie din care faceau parte ei doi, bebelusul ce era pe drum si inca 2 copii acasa. S-au casatorit de foarte tineri si isi doreau cel putin 4 copii. Deocamdata aveau 3. Isi facusera si o casa. Erau bucurosi ca aveau apa curenta, baie, geamuri termopan si mobila frumoasa. Asa cum erau bucurosi ca ea reusise sa isi ia permisul de conducere si sa isi cumpere si o masinuta. Fereasca Dumnezeu daca aparea o problema in gospodarie aveau cum sa ajunga in oras la orice ora...
De multe ori imi povesteau ca inca nu le vine sa creada ca au reusit atat de multe intr-un timp relativ scurt si plecand de la foarte putin. Cum? Cu multa munca, cu sutinere recipoca, cu incredere in fortele lor si in ajutor de la Domnul..
Cresteau animale. Nu am fost la ei in gospodarie dar din povestile lor aveau 2-3 vaci cu lapte, in jur de 10 caprite, purcei si vitei la ingrasat si iepurasi (la un moment dat aveau in jur de 40). Si bineinteles gaini. Trezirea era dimineata la 4 cand pleca sotul la munca si se incheia seara la 10-11 seara cand venea sotul de la munca. De multe ori mergea in oras dupa el, daca nu mai prindea masina... Uneori platea pe cineva sa o ajute la carat gunoiul...
Intr-o perioada in care multi tineri se plang ca nu le dau parintii tot ce isi doresc, ei sunt un exemplu ca se poate. Trebuie doar sa vrei, sa iti placa si sa crezi. Sa crezi ca Dumnezeu te va ajuta daca pui osul la treaba. Sa crezi ca visele se pot implini daca sunt realiste si daca muncesti pentru ele. Sa crezi ca poti sa ai o familie numeroasa, o gospodarie frumoasa si copii frumosi...
Iar ce mi-a placut cel mai mult la ea era zambetul frumos chiar si cand ochii erau umezi, bunul simt si modul simplu in care primea complimentele fiind o femeie frumoasa si luminoasa. Cu acel "saru'mana" din suflet, ce numai la tara l-am intalnit,  completat de bucuria din ochii ei.

4 comentarii:

  1. Antinomia dintre gândirea celor care iubesc viaţa şi cei care preţuiesc viaţa este enormă. Primii, cei ce spun că iubesc viaţa, îşi trăiesc zilele, în special tinereţea consumând cele produse de părinţii lor avuţi ori de soţii/soţiile cu stare. Nu se uită când aruncă cu banii, spun că iubesc viaţa şi că viaţa merită trăită la maxim.
    Ceilalţi, care preţuiesc viaţa (asta înseamnă că o şi iubesc cu adevărat), îşi petrec zilele alături de cei dragi, muncesc pe brânci pentru fiecare felie de pâine, zidesc în jurul lor acareturi pentru cele materiale, dar îşi zidesc şi sufletele pentru veşnicie.
    Mă bucur să citesc despre astfel de omeni, chiar dacă, recunosc, în sufletul meu am şi amărăciunea aceea ce vine din faptul că ştiu cât de grea este truda lor de zi cu zi.

    RăspundețiȘtergere
  2. O poveste frumoasa...cand imi va fi greu la ea o sa ma gandesc, sa nu ma mai plang...multumim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Corina, ai avut o idee minunata sa scrii despre oamenii frumosi! Nici nu stii cat de bine imi face sa citesc ca exista astfel de oameni, imi mai creste increderea in cei din jur si chiar si in mine, ca imi dau seama ca oricat de greu mi-ar fi, mai exista o cale sa razbesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cristina, si pe mine m-au motivat oamenii din jurul meu, cand mi-a fost greu... Cred ca avem nevoie de exemple...
    Ramona, cam asta e si sentimentul pe care il am privind in jur. Si nu am scris nimic din problemele lor, care nu sunt putine..
    Parinte, munca e grea dar seara, la culcare simti ca ii poti multumi lui Dumnezeu pentru ce ai. Iar viata la tara, cu greutatile ei, iti ofera atat de multe satisfactii care compenseaza greutatile. Asta daca vrei sa le vezi....

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.