un loc in care gandurile isi fac cuib, in care speranta ridica iubirea la rangul cuvenit.......
02 februarie, 2016
Oameni frumosi - prima parte
Sub acest nume voi scrie o serie de povesti despre oameni frumosi pe care i-am intalnit in ultimii ani. Voi scrie despre cum se poate trai la tara, frumos si decent, despre cum se pot creste copiii, la tara fiind... Si asta pentru ca privesc in jur si vad prezentate si promovate imagini sclipicioase fara nici o valoare, persoane care poate au multe calitati si trasaturi frumoase dar se promoveaza jucand roluri proaste si idioate iar valorile reale ale comunitatilor sunt ascunse, pitite sub presul de la intrare pentru ca nu sunt la moda, sclipicioase sau nu sar in ochi.
Am intalnit oameni frumosi cu mai mult sau mai putina scoala, care au realizat lucruri frumoase cum sunt familii inchegate sau gospodarii functionale dar care sunt marginalizati pentru ca nu au o imagine in ton cu cele promovate in media. Nimeni nu mai apreciaza munca cinstita, traiul decent, copii bine-crescuti, intrajutorarea discreta... Iar daca cineva are curajul sa traiasca decent si frumos este criticat, discreditat, marginalizat. Iar motive pentru a face asta se gasesc din belsug.
In articolele viitoare nu voi folosi numele reale ale personajelor, nu voi povesti despre necazurile cu care se confrunta pentru ca nimeni nu duce lipsa de asa ceva ci voi scoate in evidenta realizarile lor, perseverenta cu care si-au urmarit scopurile, chiar daca perseverenta vine uneori din nevoie, curajul de a face ceva pentru ei si familia lor, asa cum le vad eu. Uneori voi aminti si cateva din intamplarile din viata lor care i-au intarit dar fara a intra in detalii. Am constatat ca toti cei care au intampinat greutati in viata si le-au depasit au caractere mai puternice si sunt mai motivati sa isi faca viata frumoasa. Mai bine zis tihnita.
Multe din aceste povesti m-au motivat, m-au incurajat si m-au facut sa fiu mandra ca i-am cunoscut.
Am decis sa scriu aceste povesti pentru ca m-am saturat sa aud cat de grea si cat de lipsita de "conditii" e viata la tara, cat de umilitoare e munca la camp si la animale sau cat de de jos a putut fi dusa denumirea de "taran".
Sper sa pot aduna cuvintele cele mai potrivite pentru a creiona imaginile asa cum le-am vazut si simtit eu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce pot spune, aştept capitolele în care vei vorbi despre omenii frumoşi întâlniţi. Cu siguranţă voi găsi în scrierile tale o parte din sentimentele mele, căci sunt născut/crecut/trăit la sat şi ştiu fiecare mecanism al acestui microunivers social.
RăspundețiȘtergereSeară frumoasă să fie la voi!
Abia astept sa citesc aceste articole, Corina! Mie personal imi place viata la tara. M-am nascut intr-un orasel mic din Romania si in vacante mergeam la sat la bunici. Atat de mult imi placea acolo.. incat nu vroiam sa ma mai intorc acasa. Apoi viata tot prin orase m-a purtat, si e bine deocamdata, dar visez si eu la o casa frumoasa intr-un sat, cu gradina mea, cateva animalute de casa... Parintii mei au o casa frumusica la sat unde abia asteapta sa se mute sa aiba si ei animale si gradina. Cand o vor face, ma voi duce incantata la ei in vizita sa ma invete si pe mine :) Cred ca lumea de la tara e mai amabila, mai dragastoasa...
RăspundețiȘtergereTe pup si abia astept sa citesc!! :)
Spor la scris, draga mea!
RăspundețiȘtergereSi eu am crescut la tara, asa ca abia astept sa citesc!
Draga mea Corina, tu scrii atat de frumos, incat oamenii pe care-i vei creiona nu vor muri niciodata:*
RăspundețiȘtergereRESPECT pentru aceasta idee! Si eu locuiesc la tara si vad destui oameni muncitori a caror iubire pentru pamant si animale iti bucura ochiul si inima . Dar asa cum ati scris nimeni nu are timp sa ii scoata in evidenta, parca nu exista nici un interes pentru stirile pozitive ! Daca am vedea la stiri zilnic cate un exemplu in care oameni simpli au reusit sa miste ceva am prinde aripi, am avea mult mai mult curaj ca se poate. Macar aici pe blog-ul dumneavoastra poate avem ocazia sa vedem si sa ne bucram impreuna de povestile lor! Iulia Sturzoiu - Baile Herculane
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru cuvintele frumoase!
RăspundețiȘtergereBuna ziua si mult succes in ceea ce vreti sa incepeti. Poate ca trebuia mai de mult sa ia cineva "taurul de coarne"si sa aduca in prim plan romanul simplu si muncitor care-si croieste existenta din sudoarea pamantului nu prin scalambaieli si nuditate cum au fost promovate in ultimii ani personajele de pe "sticla". Si pentru ca"vesnicia s-a nascut la sat" personajele pe care le veti creiona vor aduce ceva din aceasta vesnicie, intelepciune, statornicie si evlavie a taranului roman. Astept cu nerabdare sa citesc articolele.
RăspundețiȘtergereO zi plina de spor si inspiratie va doresc.
Felicitari pentru aceasta serie de povesti.
RăspundețiȘtergere