05 august, 2018

Fila de jurnal - august


Pentru astazi (data/ora):
duminica 5 august 2018 ora 7:57

Afara:
O vreme superba de august. Un pic de racoare dimineata, soarele se ridica puternic in timp ce pasarile ciripesc, iarba e udata de roua, puii au umplut curtea si piuie ciugulind gaze... Pana si cele doua closte zanatece pe care le-a apucat clocitul dupa ce au stat ploile au iesit la mancare. Iedutii lenevesc la soare in timp ce caprele cauta umbra. Cate un "ham" razlet se aude cand si cand...

Mă gândesc:
La vara asta nebuna care a trecut fara sa o vedem/simtim. Prinsi intre examenele lui Matei si ploile interminabile am ajuns la finalul verii. Sarbatoarea "Schimbarii la fata" de maine anunta deja venirea toamnei. In curte incep sa simta arome de toamna. Strugurii roz, timpurii, de la masa din curte incep sa se rusineze inrosind cate o bobita pe ici pe colo... 
La inceputul saptamanii ma gandeam ca odata trecute emotiile admiterii ma pot concentra si eu pe curte/gradina. Gradina care m-a speriat pentru ca e acoperita de buruieni crescute in nestire de la ploi. Am intrat voiniceste la smuls buruieni dar febra musculara aparuta dupa prima zi mi-a amintit ca nu e ritmul corect. Nu am cum face in 2-3 zile ce nu am facut o luna cat ne-a tinut ploaia departe de gradina. Noroc ca in curte, sotul meu a facut repede curat cu motocoasa. O zona curatat te imbie sa mergi mai departe cu entuziasm...

Din locurile de unde invatam:
Spunea cineva pe blogul sau, in vara asta, ca ne vindecam traumele prin copii. Chiar si cele pe care nu stiam ca le avem. Cu mintea am dat dreptate. Cumva am si timtit asta dar cu gandul la traume mici, legate de copilarie. Logica mi-a spus ca pe masura ce trece timpul gasim si traume mai mari. Nu stiam cat de tare ma va lovi acest adevar. Odata cu inscrierea lui Matei la facultatea de Matematica din Iasi am fost nevoita sa trec din nou prin fata secretariatului si a salilor de curs a Facultatii de Fizica. Toata frustrarea din anii de facultate am resimtit-o intr-un timp scurt. De la modul cum am fost privita la admitere, durerea de la primul curs cu decanul de atunci in care ni s-a spus ca "primii 7 ani sunt grei pana treci de anul 3" (am sperat ca e doar o gluma) pana la momentul ridicarii actelor din secretariat la finalul facultatii. Scari pe care stateam toti din an la restante, scari pe care am asteptat numirea unei comisii de examinare la o materie (optica) la care nu reusise sa ia nimeni nota de trecere (eram 120 studenti), usi care se deschideau doar ca sa primim vesti proaste, locuri unde erau telefoane publice de la care dadeam vestile proaste parintilor (si de reugula ascultam acelasi monolog din care numai sustinerea la greu lipsea..). Furia si frustrarea simtita atunci m-a coplesit zile intregi dupa aceea. M-am intrebat daca asta m-a facut mai puternica sau m-a determinat sa stau departe de catedra. Imi era teama sa nu transmit mai departe sentimentul, sa nu ranesc si eu la randul meu pentru ca alta modalitate de a preda nu stiam, nu ne invatase nimeni. Cat a fost Matei elev la gimnaziu am fost furioasa pe profesoara lui de fizica. Nu i-a invatat nimic dar i-a ranit, i-a umilit si i-a inversunat. Uneori furia se completa cu mila pentru ea mai ales cand am aflat ca terminase tot la Iasi. In liceu a avut acelasi profesor de fizica care mi-a insuflat dragostea pentru aceasta materie. Mai in varsta, mai "moale" decat pe vremea mea dar cu aceeasi pasiune pentru fizica si mai putin pentru psihologie...
M-am linistit cand am gasit oameni frumosi in secretariat la Matematica. Cumva, zambetele lor, amabilitatea si disponibilitatea de a gasi solutii rapid mi-a redat increderea. M-au facut sa sper ca Matei va trece frumos prin aceasta experienta. Chiar daca vor fi si momente care il vor face mai puternic, acestea doar il vor cali...

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati din viata mea, entuziasmul lui Matei pentru perioada urmatoare, curiozitatea lui care a inlocuit teama de plecare de acasa dar si pentru linistea gospodarii mele si binecuvantarile din viata noastra..
Pentru prieteniile vechi nezdruncinate de valurile vietii, pentru sentimentele care ma incearca chiar si cele care vin pentru a se vindeca, pentru rabdarea de a astepta ca lucrurile sa se aseze pe fagasul lor, la timpul lor....

Din bucătărie:
Mai nimic. Daca nu luam in calcul aroma de cafea, salata de vinete si merele timpurii. Chiar si o supa de legume in frigider si multa paine care solicita prajitorul....

Din camara:
Am depozitata zilele astea dulceata de mure iar in plin proces de macerare stau coarnele (pentru cornata), menta (pentru lichiorul de menta) si inca mugurii de brad, care nu au fost scursi de sirop, pe langa un ulei de masline plin cu plante medicinale din care voi face o crema reparatorie pentru piele... 
Aaaaa si butoiul mare cu fructe pentru tuica langa cel mic cu castraveti la murat...
Si a inceput sa poposeasca cate o ladita cu ceapa langa cea de usturoi. Din pacate nu a am avut un an bun pentru ceapa....

In curte/gradina:
In gradina castravetii au crescut cam mult din motive de ploaie si necules la timp dar sunt buni de murat, rosiile mai au nevoie de sustinere si plivire dar au inceput sa se coaca si sper sa fie soare astfel incat sa fie dulci si carnoase, ardeii sunt infloriti, radacinoasele sunt timide (foarte rare) si inca nebagate in seama (nu le-am plivit inca) in timp ce ceapa asteapta sa fie scoasa si depozitata in ladite (operatie pe care o fac in etape). Ce mai e? Bostanul placintar care se lungeste toata gradina, dovlecii care rodesc de la o zi la alta, pastaile asteapta decizia daca vor fi culese sau se vor face boabe si ceva pepeni obositi de atata ploaie care se chinuie sa infloreasca si sa rodeasca...
Gradina de flori e mereu lasata la urma asa ca asteapta cuminte sa fie eliberata de buruieni in timp ce vacuta asteapta termenul la care isi va vedea vitelusa (speram noi). 
Caprele au confundat anotimpurile si au redus laptele, crezand ca e toamna tarziu in timp ce gainile  cred ca e primavara din cauza umezelii si s-au pus pe clocit.
Am si ceva plante care cred ca e primavara: alunul a facut matisori, via a inflorit la fel ca liliacul, iasomia, forsythia si salcamul a lastarit iar bradul are muguri noi...

Cu ce sunt imbracata:
O rochie mov din tricot ....

Citesc:
Deocamdata nimic dar fiind 2 zile de sarbatoare probabil voi gasi ceva...

Ceea ce astept (sper):
Sa mai reduc din starea de oboseala, sa recuperez la capitolul somn, sa aduc la zi treburile curtii si sa realizam planurile pentru vara asta cu ajutor de la Doamne Doamne pentru ca a mai ramas putin timp...

Ce mai mesteresc:
Aceeasi fusta din acril....

Ascult:
muzica instrumentala relaxanta....

În casa:
E relativ ordine. Am reusit sa aduc la zi unele din restante, sper sa recuperez tot in saptamana ce urmeaza. Miroase a crin de vara din vaza de pe masuta, a mere timpurii, a tamaie arsa de dimineata si a balsam de rufe de la cuverturile proaspat spalate....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Momentul meu din dimineata cu cafea fierbinte, muzica veche (de la radio) si agenda cu "to do"....


Unele planuri pentru săptămâna urmatoare:
O dimineata de luni la Piatra Neamt cu miros de padure de conifere si emotii urmata de o saptamana de munca in gradina si curte cu pregatiri si eventual inceput de lucrari sa zicem de constructii...







Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:






O duminica minunata tuturor!

4 comentarii:

  1. Primii pasi in vindecare sunt: constientizarea, acceptarea, dorinta de a face schimbari in bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. E placut coltul tau verde!

    Felicitari, Matei! Sanatate si intelepciune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai scris foarte profund despre traumele din studentie. Mi le-am amintit si eu un pic anul trecut cand a trebuit sa pierd ceva timp prin Politehnica din Bucuresti si am incercat sa regasesc anii de atunci. Asa e viata, parca nedreapta uneori, dar cum-necum, ea trebuie traita.
    Imi plac foarte mult fotografiile de genul celei cu vaza cu crini de pe masa din fata ferestrei. Imi evoca un timp de liniste, nu stiu de ce neaparat, dar atmosfera ma imbie sa ma gandesc la o casa linistita, curata si primitoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Vaaaai Corina cat e de frumos la tine, cate flori ai!!!Superb:). Ce ai trait tu in studentie am trait eu in primul an de liceu, apoi m am mutat la clasa de alaturi unde a fost suuuuper:). Asa o diferenta intre profi! Pe mine nu m a facut mai puternica, m a facut sa ma indoiesc de mine...
    Felicitari lui Matei!!!
    Si eu am o tufa de crini de anul acesta care sta sa infloreasca. Crinii si cu regina noptii (de care nu am), imi amintesc cel mai tare de copilarie, de bunica, care ma punea sa scot borcanul cu flori de crin pe sala, ca era mirosul prea puternic:)

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.