06 septembrie, 2020

Revedere


Era o dupa amiza calde de ianurie cand a sunat telefonul. Era mama ei. 
- A murit fratele meu!
- Care din ei? Mama ei are 2 frati asa ca e usor de diferentiat.
- Cel mai mare...
Cauta prin amintirile bine incuiate in sertarase separate. Nu l-a mai vazut cred ca de vreo 20 de ani. De cand a plecat el din oras. Sau poate de mai mult... Incet, incet ies la iveal amintiri din adolescenta. Petrecerile de Sf Ion, revelioane dar mai ales intalnirile de la inmormantari.
- Cand e inmormantarea?
- Pai, pai peste 2 zile...
Pana in orasul unde are loc inmormantarea sunt peste 100 km. Prognoza arata viscol si alerta de vreme rea. Mama ei conduce destul de greu in mare parte datorita varstei. Iar vremea e rea, drumul lung si curbe multe... Nu a stat pe ganduri si intreaba:
- Daca mergem si noi, mergeti cu noi?
- Bineinteles!
Cetava minute mai tarziu, cand amintirile din cufarul abia deschis s-au revarsat, incepe sa isi regrete decizia de moment. Nu a pastrat legatura cu rudele din ramura asta a familiei. In pare parte din cauza discutiilor. Fiind mai multe surori, fiecare avand fete de varste apropiate, a existat un soi de competitie din care ea a iesit mereu prost. Fie ca lua bataie de la mama ei cand una din surori isi lauda propria fata scotand in evidenta gresilele ei, fie era apreciata de vreun adult si aparea invidia intre verisoare si era data la o parte, in cel mai fericit caz. Mereu a starnit barfe. Dar era unchiul ei si era normal sa isi ia ramas bun. Se gandea la faptul ca ea nu se poate apropia de sicriu ceea ce cu siguranta va da nastere la discutii dar asta e. Va fi acolo.
- La ce ora va fi inmormantarea?
- Dupa pranz..
- Asa tarziu? Inseamna ca nu putem sta la pomana. Drumul e lung, se anunta viscol si noi trebuie sa fim acasa pentru masa de seara a animalelor...
- Oricum nu voiam sa stam la pomana - fu raspunsul mamei ei care  i-a risipit grijile.
Drumul la dus a fost frumos. O dimineata de iarna insorita, soseaua curatata asa ca au ajuns cu mult mai devreme. S-au mai oprit pe ici pe colo si au ajuns inainte de slujba de la biserica. 
Intalnirea a fost cum se astepta: unii verisori o priveau curiosi, altii erau curiosi in privinta sotului ei pe care nu il stiau iar unii au ignorat-o. Unul singur a venit sa ii vorbeasca, cu o mandrie fireasca, despre copii lui. Odata incheiata slujba de la biserica, s-au pregatit sa plece. Au mers in urma sicriului o bucata de drum dar vremea se cam infoia asa ca si-au luat ramas bun de la rude si au plecat. Pe la jumatatea drumului a inceput viscolul. Ultimii kilometri i-au parcurs foarte incet din cauza zapezii viscolite dar au ajuns cu bine si la timp. In timp ce infrunta vantul prin curte si-a amintit ca la plecare o matusa a exclamat:
- Pari luminoasa, ca o raza de soare printre nori...

Un comentariu:

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.