 |
o zambiluta
primita de la sot
|
Saptamana trecuta vremea a oscilat intre primavara si iarna. A inceput cu soare caldut de primavara si s-a terminat cu ninsoare si viscol. Duminica a fost zi de stat in casa langa semineu cu o gramada de ganduri si un iures de emotii. Urmeaza sa le iau la intrebari si sa le pun la locurile lor dupa ce inteleg ce le-a generat si unde ma vor duce. Poate ca si raceala a avut contributia ei. Mai ales in vremurile acestea in care panica e stare de fapt.
O bucurie fara "categorie" a fost, saptamana trecuta, fibra optica. Avem si noi internet stabil, care nu mai palpie ca fitilul unei lumanari aflate la final. Pot urmari un film, pot face o postare pe blog de la capat la coada fara pauze de incarcare a paginii.
Coltisorul meu confortabil
 |
| biroul |
Saptamana asta, coltul confortabil a fost calculatorul. Locul unde am pregatit materiale pentru pustiul de la pregatire dar si cele pentru examenul de reintoarcere la catedra. Programa e mai simpla decat o tineam eu minte iar materia imi suna vag cunoscuta. Probabil mi-o voi aminti pe masura ce incep sa citesc.
Un proiect creativ
Husa taburetelui finalizata. Credeam ca o sa iasa un pic mai lunga dar inveseleste atmosfera camerei.
Proiectul impletit merge incet dar imi place cum se aseaza lucrul..
Tratatia saptamaniiTratatia saptamanii a fost ceaiul Hapciu seara si salatele cu paste si peste. Nu ma dau in vant nici dupa peste si nici dupa paste dar cum lui Matei ii plac ambele am cautat retete noi. Asa am descoperit retete de salata. Mult mai usurele, cu ceapa cruda din belsug, necesara in perioada asta cu raceli de sezon, dar si cu diverse verdeturi.Plante/flori
Un pic de iarna cu un pic de primavara: zapada, craciunite si narcise. Zambila de la sotul meu incepe sa infloreasca si sa imprastie arome de primavara chiar daca afara e iarna iar lumanarea noua, la borcan, de pe birou, e rosie si cu arome de scortisoara.
Cam asa sunt si eu: imi place iarna cu linistea ei dar astept primavara cu zumzetul revenirii la viata.
Lumini si luminite
Am pus o instalatie cu stelute intr-un felinar si am pastrat cateva decoratiuni de iarna in salon. Lumanarile nu lipsesc din peisaj. Imi dau o stare de bine.
Grija de sineASaptamana asta grija de sine a fost de nevoie. Raceala inceputa duminica, abia acum da semne de sfarsit. Daca testul Covid nu ar fi iesit negativ as fi spus ca am toate simtomele noii variante: o seara cu febra, usturimi in gat, nasul infundat (de fapt tot capul dar e normal la sinuzita mea cronica) si o tuse usoara (probabil ar fi fost mai uracioasa daca nu eram pe tratament de astm) si ceva dureri musculare cauzate de spondiloza cervicala. Din fericire am descoperit un plasture la DM care a redus disconfortul muscular la doar o zi. Interesant plasturele, nu se incalzeste, nu irita si miroase a vanilie. Dar isi face treaba mult mai bine decat alte produse.
Jurnal/recunostinta
Sunt recunoscatoare pentru cei dragi care m-au protejat saptamana asta, pentru vremea buna si pentru prezenta unor oameni frumosi in blogosfera.
Am simtit din plin protectia divina in toata viata mea chiar daca au fost perioade cand am crezut ca nu mai e. Am constatat mai tarziu ca era acolo, doar ca intr-o forma in care eu nu o vedeam.
Daca v-a placut jurnalul "Bucurii de ianuarie" il puteti prelua pe blogurile voastre sau pe alte platforme folosind #bucuriideianuarie. Pentru mai multe detalii intrati pe blogul Irinei - Dulce Casa unde puteti lasa link pentru inspiratie.
Imi place mult noul format al postarilor tale, cu pozele frumos aliniate in dreapta paginii. E asa usor sa citesti si sa corelezi cu imaginea!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai internet stabil si ca esti spre sfarsitul episodului de raceala, Bine ca a fost doar o raceala,chiar daca destul de urata.
Ce frumos ai dezvoltat ideea de bucurie.
RăspundețiȘtergereColțișor tihnit și liniștit
Săptămâna cu pace și bucurie în suflet.
Sa treci cu bine raceala și sa zâmbești!
O săptămână linniștită!
RăspundețiȘtergereMie asta mi se pare foarte interesant: "Am simtit din plin protectia divina in toata viata mea chiar daca au fost perioade cand am crezut ca nu mai e. Am constatat mai tarziu ca era acolo, doar ca intr-o forma in care eu nu o vedeam. "
RăspundețiȘtergereOare ai putea sa imi dai un exemplu?
O gramada! Pai falimentul firmei in care pusesem toate resursele mele si emotionale si de timp si de bani. Parea capatul lumii. Dar doar asa am putut divorta. Fostul meu sot si-a dat arama pe fata cand au inceput problemele. Daca am mai fi stat impreuna nu cred ca as fi avut puterea sa fac acel pas. Cand peste faliment s-a adaugat divortul si pierderea. Am pierdut tot: casa, masini, bunuri. Mai jos de atat nu se putea. Cineva mi-a spus atunci ca singura cale pe care o am e in sus. Atunci s-au triat prietenii. Si atunci am luat decizii care s-au dovedit benefice. Ar mai fi momentul fracturii de coloana. La 24 de ani sa ti se spuna ca nu vei mai putea merge e crancen. In lunile de ghip mi s-au schimbat atat perspectiva asupra vietii cat si sistemul de valori. Atunci am invatat ca pot tot ce vreau. Daca atunci am putut, o sa pot tot timpul. Si mai sunt.... Daca nu ar fi fost acele momente de cotitura nu as fi invatat sa pretuiec viata si nici oamenii care sunt acum in viata mea. Cu siguranta nu as fi stiut sa il cresc pe Matei cu principii solide si clar ca nu as fi avut o casnicie frumoasa!
ȘtergereTe îmbrățișez! Imediat ajung acasă și o sa postez pe Facebook bucuriile mele de ianuarie:narcise și ghiocei croșetați 😊
ȘtergereȘtii, Dumnezeu întotdeauna așază lucrurile în favoarea ta, și chiar daca uneori zicem că ne uită, El stă acolo și ne pregătește clipe frumoase și bucurii... întotdeauna 😊
Binecuvântări ❤️
Sanda, abia astept sa vad minunile iesite din mainile tale. Si tu stii ca El e mereu acolo si are grija de noi...
ȘtergereWow, n-am stiut toate astea despre tine! Felicitari ca ai trecut peste ele, esti o invingatoare!
ȘtergereMai mult supravietuitoare :). Dar multumesc lui Dumnezeu pentru toate!
ȘtergereCe culori frumoase ai ales pentru lucrul de mână! Eu nu apuc să lucrez nimic. Abia dacă citesc. Cred că trebuie să îmi revizuiesc puțin gestionarea timpului.
RăspundețiȘtergereMultumesc! Si eu stau prost cu cititul. De cand cu ochelarii de citit imi e mai greu.
ȘtergereImi place mult husa taburetului.
RăspundețiȘtergereMultumesc, Ioana!
ȘtergereBună,Corina! Și eu trec prin dese perioade de depresie,in care nu mai reușesc să văd Luminița de la capătul tunelului...mă doare sufletul de la prea multe pierderi și eșecuri în viața....deși cu inima rănită,încă reușesc să ridic ochii spre cer și să zic... mulțumesc Doamne...macar copiii sunt sănătoși..
RăspundețiȘtergerePentru ei,am datoria morală să mă ridic din pat și să iau viața în piept...zi de zi...și incerc să găsesc în fiecare zi macar un motiv de bucurie....îți mulțumesc din suflet că prin exemplul tau, Dumnezeu mă ridica,macar cat sa nu mă înec...uneori,sincer...îmi e dor sa mai scriu pe blog,dar despre ce.... Am multe cuvinte nerostite,nescrise,dar nici nu găsesc curajul sa le aștern ...îmi este prea teama de judecata atotcunoscătorilor.... Te îmbrățișez cu drag 🤗🤗 și dor! ❤️
Buna! Si mie imi e dor sa te citesc. A fost in noiembrie o provocare cu o postare pe zi, despre orice. De la mancarea facuta la micile bucurii descoperite peste zi (un zambet, o floare, o raza de soare....). E un exercitiu bun pentru moral si starea de spirit. Iar "atotcunoscatorii" nu iti pun painea pe masa si nici nu iti sterg lacrimile cand iti e greu. Asa ca invata sa ignori parerea altora (stiu ca te chinui de ceva ani dar ar fi timpul sa reusesti). Era o postare pe FB ca nimeni nu a mers in papucii tai nici atunci cand te-ai impiedicat, nici cand te-ai ridicat... Iar cu datoria morala ... nu iti esti datoare decat tie. Daca tu esti bine cu tine, vor fi si copiii tai. Daca tu esti bine cu tine vei putea oferi si copiilor tai un exemplu de om puternic. Pentru ca asta esti: o femeie puternica si o invingatoare in lupta cu greutatile... Copii tai sunt dovada vie ca ai reusit chiar si atunci cand toata lumea a spus ca e imposibil. Te mai astept pe aici dar si pe blogul tau! Cu drag!
Ștergere