E hramul bisericii in care am crescut si in care m-am cununat.
E ziua in care, bunica, acum 98 de ani a venit pe lume, chiar daca in certificat e trecuta cu o zi mai tarziu.
Si e la o zi distanta de ziua in care a plecat „la deal”, la bunicul.
E o zi speciala.
O zi cu multe amintiri si multe doruri.
Dor de o lume mai buna, dor de brate primitoare, dor de drag si de bine.
Si astazi m-am trezit cu alb in jur. O imensitate de alb curat si pufos. Ieri adunam frunze iar azi e zapada.
Si poate nu intmplator, aseara a sunat telefonul. Un nume pe care nu l-am mai vazut de un de zile.
Am raspuns si a fost doar o propozitie pe langa salut.
Dar e un inceput.
Si ca de fiecare data sper ca de data asta poate va fi altfel.
Dar datile din urma, pe care nu le mai contabilizez de multa vreme au fost la fel.
Acelasi tipar...
Si ma intrebam zilele trecute cand s-a format acel tipar...
De unde e preluat acel tipar.
Si uite ca am aflat.
Nu sunt foarte incantata dar macar stiu.
Ce voi face cu el?
Voi vedea...
Acum ma bucur de zapada.
Ma bucur de liniste.
Ma bucur de focul din semineu si de cartea inceputa.
Ma bucur de placintele cu varza primite ieri...
E sarbatoare!
E prima zi de colinde!
Se apropie cea mai frumoasa perioada din an: Craciunul.
Ce poate fi mai minunat de atat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.