tag:blogger.com,1999:blog-8354271512730641383.post795197944011443804..comments2024-03-18T18:55:16.832+02:00Comments on Prima zi: Oameni frumosi - MarioaraCorinahttp://www.blogger.com/profile/15997060477814377425noreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-8354271512730641383.post-90612614857433440942016-02-04T13:40:40.721+02:002016-02-04T13:40:40.721+02:00Are dreptate parintele. cred ca in toate satele no...Are dreptate parintele. cred ca in toate satele noastre exista cate o Marioara. Pe cea pe care o stiu eu asta e numele ei real. O doamna inimoasa cat o suta altele. Imi place mult cum ai conturat-o. Dumnezeu sa ii dea sanatate si putere! Loredanahttps://www.blogger.com/profile/10472378687400718250noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8354271512730641383.post-34269591283095389292016-02-04T11:06:51.944+02:002016-02-04T11:06:51.944+02:00Ştiu, Corina. Îmi aduc aminte că pe piaţă, când vi...Ştiu, Corina. Îmi aduc aminte că pe piaţă, când vindeam cartofi, roşii şi varză chiar, veneau doamnele" să pipăie produsele. Cartofii nu erau perfect rotunzi, varza era prea afânată ori prea îndesată şi era posibil să crape, roşiile erau prea coapte ori nu erau uniforme, ardeii capia nu erau netezi şi tot mereu găseau câte o hibă produselor cu adevărat muncite şi curate, fără stimulenţi. Într-o zi, venind o cucoană ce-mi tot cerceta marfa mereu şi strâmba din nas (dar de cumpărat tot cumpăra), m-a întrebat dacă ustură ardeiul iute, că ei nu-i place taman usturat. Recunosc, i-am zis să guste că nu-i nicio problemă, deşi eu ştiam că ardeiul ustura de-ţi dădeau lacrimile. Râd şi acum, vai, săraca doamnă, dădea cu mâinile prin aer şi cu geanta în toate direcţiile de usturime. Ahh, atunci m-am răzbunat un pic, nu-i creştineşte, ştiu, îmi pare rău acum, dar am zis să-i plătesc neîncrederea. Nu-ţi mai zic că şi ceilalţi de pe piaţă râdeau cu mine în rând, că la fel erau şi ei păţiţi. <br />esigur, nu le spuneam cumpărătorilor ce sunt, acolo eram doar omul care-şi vindea munca cinstită. Pr.Victorhttps://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8354271512730641383.post-84858167868436355622016-02-04T10:56:46.413+02:002016-02-04T10:56:46.413+02:00si nu am scris despre situatiile umilitoare din pi...si nu am scris despre situatiile umilitoare din piata, cand se trezeste cate o "doamna" sa iti explice ca toti taranii sunt smecheri si hoti, sau ca ea a invatat carte ca sa plateasca cat vrea ea pe un produs facut de "una de la coada vacii" sau cand iti spune ca n-ai incotro sa accepti un pret penibil de mic ca sa nu mori de foame (de parca nu ai putea manca propriile produse)....Corinahttps://www.blogger.com/profile/15997060477814377425noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8354271512730641383.post-50008635627164622522016-02-04T09:37:53.692+02:002016-02-04T09:37:53.692+02:00Oamenii astia nu sunt decat de admirat, pe mine ma...Oamenii astia nu sunt decat de admirat, pe mine ma mira mereu cum se pot oare descurca cu atat de putini bani? Cu multa munca, stiu, dar chiar si asa, mereu e nevoie de bani.cristinahttps://www.blogger.com/profile/12477044464534727223noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8354271512730641383.post-80422247058796940552016-02-04T07:19:41.360+02:002016-02-04T07:19:41.360+02:00Realitatea vieţii de la ţară cuprinde şi momentele...Realitatea vieţii de la ţară cuprinde şi momentele neputinţei, Corina, dar nu a neputinţei de a munci şi nici pe cea de a lupta, neputinţa de a învinge un sistem care îşi face update-ul doar în anumite părţi. <br />Femeia despre care spui tu are corespondent şi-n satul meu, ai zice că-s surori gemene. Cred că are corepsondent şi-n alte sate rimâneşti, căci suferinţa, munca, credinţa şi bucuriile se împletesc în aşa fel încât să nu cedăm, să mergem mai departe, chiar dacă perspectiva nu este de fiecare dată una roză.<br />Eu (chiar dacă-s preot) am pus ani de-a rândul cartofi pe mari suprafeţe, apoi trifoi, porumb, pepeni şi tot aşa. Munceam din noapte până-n zi, apoi iar de la cap. Producţie am făcut mereu, îmi e drag să muncesc, dar dacă acum ceva ani puteam merge cu dacia mea, cu remorca, să-mi vând produsele fie l şosea (DN-ul ce trece la vreo 10 km de mine), fie la piaţă, acum nu se mai poate, e nevoie de fel şi fel de certificate li avize (producător, sanitar, metrologic pentru cântar) şi alte chichiţe care te fac să dai înapooi. Nu mai zic de faptul că cei de la RAR cum te vedeau cu dacia şi cu remorca erai tras pe dreapta şi inspectat la sânge pentru a ţi se lua talonul ori permisul. Acum am pus livadă, am grădina şi solarul, mă ocup de ele doar pentru uz caznic şi pentru ce mai dau prietenilor. <br />Mă gândesc la pesonajul blogului tău. La fel merg şi femeile de la noi în târgurile din satele apropiate, merg pe jos, duc găleţile cu brânză, cu ouă, sacoşile cu sticle de lapte ori alte produse, găsind uneori câte o căruţă, alteori, dacă se înduplecă domnii mari, câte o maşină de ocazie. <br />Şi ştii ce, ele nu se lasă, muncesc în credinţă, cu credinţă, bucurându-se de faptul că-şi pot câştiga cinstit o bucată de pâine.<br />Zi binecuvântată să fie la voi! <br />Pr.Victorhttps://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com