ploaia....

"ploua infernal, si noi ne iubeam......" vocea Paulei Seling se aude duios in camera in timp ce gandurile mele..... zburda printre ....vise. Dar mai ales un vis in care melodia se auzea in surdina.Un vis in care intunericul din camera era indulcit de lumina unei lumanari, aroma uleiului de masaj cu levantica si ambra persista in aer si o voce calda, usor nazala sopteste versurile cantecului punctand unele cuvinte cu un "asculta" soptit. Un vis frumos ce s-a mai repetat de cateva ori. Un vis in care patul era prea mic. Un vis in care cineva ma striga pe nume: Ioana..... Un vis in care niste ochi albastri blanzi si calzi la lumina lumanarii pareau reci si de gheata in lumina diminetei. Uneori mi se pare ca aud vocea aceea .... pe strada, la radio..... si imi doresc sa visez din nou. Alteori mi se pare ca vad acel albastru rece la lumina zilei ce se imblanzeste sub privirea mea calda.... dar de cele mai multe ori adorm sperand ca voi visa din nou.... dar visul se lasa asteptat si dimineata ma gaseste cu un dor in piept.....
"nu-i nimic imi spuneai, Lorelai...."

"hristos a inviat!"

Ma grabesc spre casa. E sambata pastelui, ora 15 ..... Inventariez in minte ce mai am de facut: curat, mancare....... Privesc spre ceas si imi dau seama ca va fi o dupa amiaza maraton..... Intru in casa, las cumparaturile si ma uit in jur..... Am fost indulgenta cand am spus maraton, de fapt e o cursa de viteza in toata regula. Nu stiu de unde sa incep. Magazinul mi-a ocupat intregul timp in ultimile zile iar saptamana patimilor nu a mai fost o saptamana de "primenire" ci una de "renastere morala", asa ca .... la treaba.....
Privesc ceasul si cu uimire constat ca e ora 20 si mai am o gramada de treaba..... Incerc sa fac mai multe deodata....bag ultima pasca la cuptor, calc fata de masa la bucatarie, asez salata beof pe platou, pregatesc hainele pentru inviere, scot pasca de la cuptor si bag sarmalele, las la incet si intru la dus.... Apa fierbinete imi alunga toata oboseala zilei doar durerea din glezna se incapataneaza sa persiste.....
E primul Paste singura. Incerc sa descopar sentimentul de singuratate care mi-a dat tarcoale o vreme dar se pare ca a disparut. Cu un prosop in jurul capului si unul in jurul meu ies din baie..... Mirosurile din casa ma invaluie si odata cu ele un sentiment cald de liniste..... de pace.... Privesc ceasul si constat cu uimire ca e abia 22.30. Am aproape o ora pentru mine. Nu pot crede ca am terminat totul in timp util. Imi face cu ochiul lacul de unghii rosu. Ce-ar fi sa il incerc..... Nicioadata nu am avut unghiile date cu ROSU. Mereu nuanta alunei sau cacao cu lapte.... Lacul facut cadou de o prietena cu ceva timp in urma parca sare de pe raft in mana mea. Ma gandesc la cate schimbari au fost in viata mea in ultima vreme.... Poate ca acele unghii rosii care m-au fascinat de mica la alte femei dar care nu au coincis niciodata cu mainile mele e un simbol a.....ceea ce am devenit.... Ma gandesc la zambetul psiholoagei mele cand am discutat despre "unghiile rosii" ca simbol al feminitatii.... si in cateva minute imi admir mainile impodobite de niste unghii sangerii. Imi dau o stare ciudata...... parca culoarea lor e o afirmare publica a ceea ce sunt..... Un zambet ghidus imi lumineaza privirea dar nu ma incumet si la un ruj de aceeasi culoare.....
Cu lumanarea in mana si multa liniste in suflet ma indrept spre biserica.
Parca nicicand bucuria pastelui nu a fost atat de intensa in sufletul meu. Pe strada sunt grupuri sau perechi si multe priviri curioase se indreapta spre femeia singura ce zambeste unor ganduri numai de ea stiute.
Momentul aprinderii lumanarii si acel "Hristos a inviat!" rostit de preot imi aminteste de copilarie... de emotia fetitei ce avea voie sa stea treza pana la o ora tarzie pentru a aduce lumina acasa de la biserica.... acea bisericuta de tara din lemn, mica si cocheta, careia ii lipsea fastul bisericii in curtea careia stau, unde vocea preotului rasuna in sufletelor celor catorva enoriase care stateau smerite, emotia diminetii de paste cand trebuia sa ma spal pe fata cu apa in care se scaldau oua rosii si albe pentru a culege monezile de pe fundul vasului, monezi care imi reveneau mie la inceput pentru ca eram cea mai mica iar mai apoi aveam grija sa ii revina fratelui meu ....
Cu lumanarea inca aprinsa am intrat in casa. Mirosul sarmalelor mi-a inundat narile si sufletul. Linistea si bucuria mult asteptata si-a facut in sfarsit loc in inima si sufletul meu. In asternutul cu miros de vant ii multumesc Domnului pentru acesta "inviere" a sufletului meu, pentru pacea si regasirea din inima mea, pentru linistea cu care privesc viitorul, pentru bucuria cu care primesc intamplarile viitoare.
Intrebarea preotului de la spovedanie imi rasuna in minte: "ce iti apasa sufletul?" si cu mirare imi dau sema ca raspunsul ar fi "NIMIC". In sufletul meu e pace, liniste, bucurie si iubire. Nici o urma de ranchiuna, suparare, vinovatatie sau incrancenare nu mai pluteste in jurul meu.
Multumesc pentru toate aceste daruri de inviere si adorm cu un zambet fericit pe buze.....

paste.....

Am invatat de mica ca pastele este sarbatoarea invierii. Se serbeaza invierea mantuitorului..... In seara de inviere se ia lumina si se duce acasa....... Pentru asta se tine post si se face curat in casa iar prima zi de paste o asteptam cu masa plina de bucate.
De fapt sarbatoarea e mai mult decat atat. E o renaste a noastra, o inviere a sufletelor, a entuziasmului...
Postul reprezinta o curatare sufleteasca si e mai mult decat o restrictie la mancare, ar trebuie sa fie o restrictie la rautate, la invidie, la cuvinte aprige, la cearta si o imbatare cu bunatate, cu frumusetea primaverii, cu cuvinte calde si mangaietoare.
Curatenia in casa si cumpararea de haine noi (un obicei mai putin cunoscut acum) este purificarea casei, deschiderea sprea soare si lumina, simplul gest de a spala perdelele si geamurile e de fapt o invitatie a luminii in casa noastra, o invitatie a soarelui in viata noastra....
Apoi vine momentul marturisirii si a impartasirii dupa serile de denii din saptamana mare. Dincolo de un ritual religios e o invitatie la introspectie, o intalnire cu noi insine, de iertare.... O iertare nu acordata de divinitate noua sau noua altora ci e momentul iertarii noastre de catre noi insine..... Un moment in care ar trebui sa scapam de tot ce ne apasa (griji, frici, autoinvinovatiri...) pentru ca in noaptea de inviere sa ne dam intalnire cu sufletul nostru asa cum este el: luminos.
Toate acestea pregatesc momentul INVIERII... Acel "Veniti sa luati lumina!" poate avea o infinitate de semnificatii. E incununarea tuturor eforturilor din zilele si saptamanile premergatoare, cand EU cu tot ce inseamna asta (casa, suflet, trup) imi dau intalnire cu spiritul, cu lumina, cu pacea, cu armonia si cu linistea....
Pentru mine anul acesta pastele e o inviere .... O sarbatoare care imi lumineaza sufletul si viata. O sarbatoare pe care am sentientul ca am asteptat-o toata viata.
Anul acesta imaginea mea exterioara aproape se identifica cu eu-ul meu interior....
Sper ca lumina din noaptea de inviere sa imi patrunda in adancul sufletului si sa imi lumineze mereu calea.... Sper ca ultimile luni de "primenire" sa ma fi ajutat sa las in urma tipare, prejudecati si judecati si la intalnirea cu LUMINA sa fiu EU.....
Astazi in vinerea mare nu pot decat sa imi urez "Paste fericit si multa lumina in suflet!"
Si sa sper ca aceasta lumina va patrunde si in sufletele celor dragi mie.......

ganduri de dimineata

Privesc pe fereastra de dimineata. Ploua. Un cer innourat cerne marunt lacrimi. Poate de bucurie. Imi beau cafeaua facand planuri pentru ziua asta. Ma privesc in oglinda si gandul imi zboara melancolice la trecut........ De la radio se aud versurile unei melodii: "Buna dimineata, te iubesc.....". Si privirea din oglinda se schimba. Un zambet jucaus apare pe chip, o privire poznasa si vesela apare in ochi..... E primavara! In oglinda vad o femeie frumoasa, luminoasa, pusa pe sotii si increzatoare! Si parca ploaia nu mai e asa de trista. E chiar vesela... Florile zambesc sub mangaierea blanda a picaturilor de ploaie. Parca intreaga natura e ...primenita. Copacii imi zambesc vesel cu ramurile inmugurite, florile de cires isi scutura petalele lasand loc fructelor ce va sa vina...... Intreaga natura e luminoasa ca ochii limpezi de copil dupa ce lacrimile i-au curatat privirea. In timp ce ma pregateam sa ies cu zambetul pe buze si convinsa ca ziua va fi un total succes o alta melodie susura la radioul deschis "..... crede in tine, macar putin ploia va sta........". Privesc spre cer si un soare timid isi strecoara razele prin perdeaua de nori...... e primavara...... in suflet...... O prima zi din noua mea viatza

ganduri pe o banca

De dimineatza soarele ma saluta. Mai mult: ma prinde in imbratisarea suava a razelor sale primavaratece. Imi iau pelerina si pornesc la plimbare. Dintr-o gradina imi trimite un salut parfumat o zambila in rochie roz, dintr-o margine de alee o narcisa galbena infoiata isi ridica privirea "buna dimineatza". Raman muta de uimire cand o magnolie roz isi infoie ramurile la lumina calda a soarelui intr-un salut gratios adresat intregii lumi. Toata natura isi serbeaza revenirea la viatza. Taota natura se bucura de ...primavara. Privesc oamenii....... O doamna grabita cu servieta si costum priveste preocupata trotuarul sa nu nimereasca cu tocul in vre-o gaura, un domn incruntat priveste varful pantofilor recapitulandu-si programul zilei.... Imi vine sa strig: "E primavara. Bucurativa! Si e duminica. O dumunica insorita de primavara." dar imi dau seama ca as fi privita ..... cel putin suspect. Asa ca imi continui drumul spre parc si incerc sa numar cate persoane se bucura de simfonia primaverii.... Dupa jumatate de ora de mers incet si multe persoane intalnite nu am gasit nici macar o urma de zambet. Am ajuns in parc. Tristetea si ingrijorarea lumii m-a ....obosit. oare nu mai stim sa zambim? oare nu mai stim sa ne bucuram? "Maria Sa Banul" ne-a ocupat si sufletul? Nu mai exista bucurie?....... Dar sirul intrebarilor imi e intrerupt de un strigat vesel de copil. intorc capul si o gagalice de un anisor....care exerseaza primii pasi de unul singur priveste incantat o tufa infrunzita si chiuie de bucurie. Mai incolo ...mamica zambeste incantata de bucuria copilului. un zambet cald imi cuprinde fata: inca mai exista bucurie, inca mai exista iubire........ inca nu e totul pierdut......