Sambata de iarna

 De cateva zile si-a facut aparitia si iarna. Si a venit cu tot alaiul chiar daca subtiat (probabil de pandemie): un pic de zapada, un pic de vant si chiar un pic de ger. Astazi soarele si-a facut si el aparitia un pic de dupa nori. Vremea e rece cum spuneam, pe strada e polei, blanosii se bucura de zapada. Pana si pisicile au lasat caldura casei si se zbenguiesc pe afara. Iar eu... Eu sunt cam fara chef de nimic. Pare o lene infiltrata in oase odata cu iarna dar cred ca abia acum incep sa ma recuperez dupa nebunia anului trecut. Ma bucur ca a disparut acel stres care ma insotea in fiecare clipa, dat de "trebuie sa...". Pare ca "trebuie" si-a luat o binemeritata vacanta din mintea mea si a fost inlocuit de "ar fi bine daca..." si uneori de "mi-ar placea sa...". Asa cum au revenit si activitati precum crosetatul si cititul iar listele cu planuri si planificari au trecut in plan secund. Mai e loc de un pic de reorganizare in casa si de un pic de "simplificare" adica de aruncat/donat lucruri de care nu mai avem nevoie, dar pana la primavara e timp. De regula asta e o activitate de primavara, dar cum primavara se anunta destul de aglomerata as vrea sa fac asta incet, acum cand stam mai mult in casa. Si mi-ar placea sa termin cu planificarea culturilor tot luna asta pentru a putea achizitiona semintele inainte de a incepe sezonul. Mai ales ca prin magazine au aparut standurile cu pliculete de seminte iar alegerea lor e o activitate destul de relaxanta in perioada asta.  Urmeaza o duminica tot pe "incet si foarte incet", insotita de o cafea de la expresorul nou, primit cadou de la o persoana foarte draga mie iar de luni.... De luni vedem ce mi-ar placea mult sa fac: leneveala cu lucru de mana sau reorganizare dulapuri. Sau poate apare altceva de facut... 

Final de vacanta

 Au trecut si sarbatorile de iarna. De maine incep sa strang decoratiunile de craciun, opresc luminitele, reasez mobila in casa si scot la vedere cosul cu sosete de lana de carpit pe langa alte piese de

imbracaminte care au nevoie de ac si ata sau cosul cu rufe de calcat. De luni intru intr-un ritm normal. Acum, in timp ce scriu, ma intreb ce inseamna "normal". Cred ca asta inseamna sa imi beau cafeaua de dimineata cu foia alba alaturi pe care scriu data si apoi lista activitatilor urgente, lista celor ce trebuie facute curand si cateva obiective. Apoi sa trec la rutina zilnica de ordine in casa, apoi cea de la animale urmata de pregatirea mesei de pranz sau alte activitati urgente. Dupa masa, a doua cafea cu listele alaturi pe care bifez ce am facut, completez cu ce a mai aparut si imi organizez restul zilei. Zi care se incheie cu rutina de seara a animalelor, masa de seara si ceva activitati relaxante cum ar fi lucru de mana (tricotat sau crosetat) sau o carte insotita de un ceai cald. Si daca pana ieri mi se parea ca avem o primavara minunata iarna asta, astazi iarna s-a hotarat sa isi faca simtita prezenta: ninge. Sper ca dimineata sa ma bucur de intinderea alba de nea si de linistea caracteristica, cand sunetele sunt infundate. Iar daca e si un pic de ger, imi place cum scartie zapada sub talpi. Era nevoie de un pic de iarna sa mai domoleasca nebunia cu virusi si viroze, cu guturaiuri si raceli care dau fiori reci pe sira spinarii in vremurile astea tulburi. Iar eu am nevoie de o pauza cu iarna si lucru de mana, cu stat la gura sobei sa ma cuprinda plictiseala si nerabdarea de a face ceva pe afara. Am nevoie de o pauza inainte de primavara ce se anunta mai mult decat incarcata si dupa nebunia lui 2020.... Am nevoie sa imi incarc bateriile si sa reinvat sa ma relaxez. Am nevoie de o luna in care sa ma adun, sa ma ordonez si sa pun pe hartie planul cu ce urmeaza si variantele sale ajutatoare, cu schitele pentru gradina, cu planificarea recoltei si a septelului. O luna in care sa imi stabilesc prioritatile si sa ma retrag din locuri si ganduri unde nu ma mai simt confortabil. O luna de hibernare in care ideile sa contureze planuri iar planurile sa prinda viata. O luna in care sa ma strang in cocon pentru a putea prinde aripi odata cu primavara....

 

Consilieri locali intre ras si plans

vedere din fata

 Nu credeam ca voi ajunge sa scriu un asemenea articol dar in asemenea conditii cred ca nici macar  Caragiale ar fi putut sa isi imagineze un asemenea scenariu.
Deci: un satuc cu populatia in continua scadere. Sunt 23 case locuite permanent (mai mult de jumatate sunt locuite de o singura persoana) la care se adauga 3-4 locuite doar vara si 3-4 in care proprietarii vin sporadic. Media varstei populatiei e undeva la 75 de ani. Suntem 3 familii mai tinere (in jur de 50) si doi tineri de cca 20 ani. Asta practic, pentru ca teoretic mai sunt cu domiciliu stabilit aici dar locuiesc in oras. Satul are si o scoala, de fapt o cladire care a avut candva aceasta destinatie. Cladirea, pe care o vedeti in imaginile alaturate, nu mai functioneaza ca scoala de peste 30 de ani, si bineinteles ca e intr-o stare de degradare continua. 
Si cum baiatul nostru, student fiind, intentioneaza (momentan, pentru ca nu stim niciodata ce ne rezerva viata) sa revina in sat la terminarea facultatii, a pus pe hartie un plan de afaceri si a facut o cerere pentru acea cladire unde sa isi desfasoare activitatea. Cladirea fiind doar administrata de primarie, exista niste conditii de atribuire. In primul rand, fiind o fosta scoala nu se pot desfasura decat anumite tipuri de activitati, in al doilea rand procedura de atribuire e lunga si necesita un sir lung de avize si aprobari. Toata procedura a durat cam un an jumatate si a inclus, printre altele, 3 Hotarari de Consiliu Local, un aviz al Ministerului Invatamantului si s-a incheiat cu o licitatie urmata de un contract. La final surpriza: cladirea ocupata abuziv, fara nici un acord scris, folosita ca depozit de furaje pentru animale. La 3 luni de la semnarea contractului, persoana care ocupa abuziv spatiu, invatata de un consilier local, merge in sedinta de Consiliu Local si cere anularea contractului si incredintarea cladirii dumneaei pe motiv ca e "fica a satului" in timp ce baiatul nostru este "venetic" in sat. Mai mult au existat voci in consiliu care au sustinut-o, fara sanse de izbanda bineinteles pentru ca legea e clara. Si unde e lege nu e tocmeala. Dar 2 dintre alesii nostri locali, care ne vor decide viitorul comnitatii in urmatorii 4 ani (au facut-o si in ultimii 8 ani) si care au votat cele 3 hotarari de consiliu, au sustinut ca ca e normal si firesc sa se anuleze un contract incheiat legal pentru ca beneficiarul e "venetic" si nu e "fiu al satului".

vedere din spate

Ce inseamna venetic? ne spune DEX-ul:

VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, s. m., s. f. I. S. m. și f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit.

Ce inseamna "fiu/fica a satului" tot DEX-ul ne spune:

FIU, fii, s. m. .... 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). 

Deci un fiu al satului este o persoana care face parte din sat indiferent unde s-a nascut, unde a crescut sau unde a locuit. Important e sa fie atasat de acea comunitate si sa dovedeasca asta prin faptele sale. 

Pai hai sa ne intelegem: de 30 de ani cladirea nu e folosita si acum, cand cineva i-a gasit un scop astfel incat sa fie renovata ne trezim ca suntem "fii ai satului" prin nastere si ca putem sa ii dam si noi un scop astfel incat sa se darame mai repede. De ce s-ar darama mai repede? Furajele in general, atrag daunatori. Soarecii si sobolanii sunt foarte eficienti cand e vorba de stricat (gauri, galerii, ros lemnarie....). 

Un alt punct de vedere vehiculat prin sat a fost ca aceasta cladirea a fost construita cu ajutorul satenilor acum cca100 de ani si e firesc sa fie lasata pe mana unui "fiu al satului". Dar urmasii satenilor ce au contribuit la ridicarea cladirii, in ultimii 30 de ani, nu au vazut ca aceasta se degradeaza cu fiecare anotimp? Atunci nu s-au gandit ca e un bun al satului si ar trebui macar conservata? Sau si-au adus aminte brusc de asta cand orgoliul cuiva a avut de suferit si a gasit de cuviinta sa scoata castanele din foc cu mainile altora in aceasta situatie?

vedere din lateral

Satul e pe duca, un punct comercial si de servicii l-ar face vizibil si atractiv pentru tineri care isi doresc sa se mute la tara. Dar si ei vor fi venetici fara drepturi in sat. Asa ca nu mai bine lasam satul sa moara incet, incet, odata cu locuitorii lui? Si unii consilieri, peste 2-3 mandate se vor trezi ca nu mai are cine sa ii voteze sau ca numarul consilierilor locali se vor injumatati pentru ca mandatele se calculeaza in functie de numarul de votanti. Vor ramane cele cateva familii mai tinere, si poate se vor muta alte familii cu radacini in sat dar tot pe la varsta pensionarii pentru ca tinerii nu vin intr-un sat in care exista o casa locuita la 3-4 pustii si nu e nici un magazin de unde sa poti cumpara macar hartie igienica sau sare in caz ca se termina. 

Se pare ca unii au ajuns consilieri local pentru a-si satisface orgoliu personal daca nu interese personale si uneori vendete personale si nu pentru a pune umarul la dezvoltarea comunitatii, la crearea unui mediu propice pentru ca tinerii sa revina in sat, iar comunitatea sa fie una prospera si multumita de traiul zilnic. 

Cine ne cunoaste, stie ca de aproape 10 ani de cand locuim aici, am facut diverse actiuni pentru sprijinirea tinerilor nu doar din sat ci si pentru cei din satele alaturate. Si chiar actiuni ce pareau imposibile la momentul respectiv. Nu m-au deranjat barfele sau rautatile spuse pe la colturi pentru ca unii doar de asta sunt buni - nu pot, saracii, mai mult. Dar mi se pare ca deja se depaseste limita rautatilor si a barfelor de pe la conturi. 

fatada cladirii din coltul
 cel mai "accesibil"

Poate vad eu lucrurile din alta perspectiva tinand cont ca am locuit si in oras (chiar si intr-un oras universitar) dar sa lasi sa moara o localitate doar din orgoliu, din postura de consilier local mi se pare mai mult decat josnicie.....

Satul e la 3 km de soseaua judeteana ce leaga cele 2 orase importante ale judetului, la 19 km de cel mai apropiat oras, la 2 km de cel mai apropiat magazin, are asfalt de 2 ani si proiecte pentru celelalte utilitati dar e "inchis" atat pentru cumparatori cat si pentru "investitori" (ca tot e foarte utilizat termenul) din motive de orgoliu, rautate, invidie....

 Speram ca proiectul prin care sedintele Consiliului Local sa fie live sa devina functional cat mai repede astfel incat, unii consilieri care sunt mereu impotriva, chiar si impotriva satului in care locuiesc, sa fie vazuti de catre cei care i-au trimis in consiliu.

In mandatul trecut am apreciat faptul ca indiferent de culoarea politica, interesul comunei era prioritar la vot. Se pare ca in acest mandat s-au cam schimbat prioritatile odata cu culoarea politica chiar daca oamenii sunt relativ aceeasi.

Inceputuri

 A mai trecut un an. Numarul anilor din viata mea s-a mai marit cu unul... In continuare am zile in care ma simt de 20 de ani dar si zile cand am impresia ca a trecut un veac peste mine. Mai ales cand vremea e umeda si incheieturile mele par mecanisme neunse. Sau cand vreau sa citesc ceva si constat ca nu am ochelarii la mine... Dar imediat vin zilele cu soare si entuziasmul meu e molipsitor ca pe vremea cand prima cifra a varstei incepea cu 2... Iar in ultima vreme initiativele mele par a avea inconstienta tineretii. Doar par, pentru ca nu se vad zecile de liste, de previziuni si analize in spatele deciziilor. 
Ieri a fost o zi cu soare, de primavara, ce rezona cu sentimentul meu de "nou inceput" dar astazi ceata si norii densi reamintesc ca suntem in plina iarna, chiar daca temperaturile se incapataneaza sa ramana pozitive si chiar cu 2 cifre uneori. E o zi numai buna de introspectie, de planificari si de revenire la rutina obisnuita. Surprinzator pentru mine, anul acesta am reusit sa refac fisierele de planificari pentru noul an intr-un timp record. Mi-am luat si o agenda mai mica, datata, de pe la Pepco, cu o coperta inflorata intr-o nota optimista, pe care am completat-o cu informatiile necesare pe tot anul (sarbatori religioase, zile de nastere, aniversari si altele) si bineinteles una nedatata foarte mica de la Lidl pentru datele ce urmeaza sa le adun la inceput de an. Imi place sa scriu de mana si parca imi e mai usor sa ma organizez cu hartie si pix (sau stilou) dar mai ales culori. Parca gandurile se aseaza mai usor in sunetul pixului pe hartie si ideile se simt atrase de fosnetul hartiei. 

Doar ce tine de calcule tin in calculator, in fisiere excel, pe fiecare an. E un obicei inceput cu peste 20 de ani in urma. Fisierele au suferit modificari de-a lungul anilor pentru a se adapta nevoilor casei dar raman in continuare foarte utile atat pentru evidenta cheltuielor dar si pentru prognoze si estimari. Stim clar care sunt lunile solicitante financiar dar si cele mai relaxate astfel incat sa putem planifica investitiile. Nu suntem foarte buni la economisire pentru ca inca mai avem de lucru la confortul casei, dar pe termen scurt reusim sa ne atingem obiectivele. Nu am obiective clare pentru anul asta ci doar directii si o deschidere spre oportunitatile ce pot aparea, dar si ceva vise pe termen lung. Si imi doresc sa atingem acel confort (fizic si/sau emotional) care sa ne faca sa privim fiecare clipa cu seninatate si zambet.

la cumpana dintre ani

 S-a incheiat 2020. Un an plin. Plin cu de toate. Cu realizari dar si cu greutati. Un an plin de emotii, de teama, de restrictii dar si de realizari mici si lucruri facute. Lucruri pe care le trec pe listele "de facut" de cativa ani. Si nu le voi mai trece pe listele lui 2021 pentru ca s-au facut. 
Anul 2020 a fost un an in care am incheiat niste etape si am facut primii pasi pentru urmatoarele. An in care frica de ceva m-a ajutat sa imi infrunt frica de altceva. An in care am invatat ca vechiul nu e neaparat vechi si noul poate imbraca si forme mai vechi. An in care mi-am reamintit ce pot si cum ma pot folosi de abilitatile mele. An in care
mi-am atins mai multe obiective decat as fi crezut la inceputul anului.

Si pentru prima data intru intr-un an nou fara planuri clare, fara "dorinte" de revelion si fara asteptari. As vrea ca in 2021 sa ma bucur de noi inceputuri, sa fac lucrurile sa se intample fara planificari prea amanuntite. Sa ma pot adapta la conditiile vesnic schimbatoare si sa o fac cu bucurie, fara asteptari, resentimente sau dezamagiri. Si daca tot vorbesc de bucurie as vrea sa aleg si cuvantul anului. Iar pentru 2021 cuvantul sa fie Bucurie. As vrea sa imi reamintesc bucuria de a face orice lucru si sa o pot exterioriza. As vrea ca Bucuria sa ma insoteasca mereu pentru ca tot ce faci cu bucurie iti aduce bucurie si imprastie bucurie. Pentru ca noul proiect inceput nu poate functiona fara bucurie. Si pentru ca atunci cand am ales directia lui, am mers pe gandul care mi-a adus bucurie. Niciuna din celelalte directii, ce s-au invalmasit intr-o vreme in mintea mea, nu m-a bucurat atat incat sa trec bariera dintre idee si fapte.

Asa ca in 2021 vreau sa pasesc cu bucurie in afara micului meu univers casnic si sa ma bucur de tot ce imi poate aduce.

La multi ani! Sa fie un an cu multa BUCURIE la toata lumea.