minipetrecerea

A venit entuziast de la scoala povestind cum l-au tras colegii de urechi, cum a impartit bomboanele si l-a felicitat diriga. Doar un singur nor ii umbrea bucuria: felete au spus ca nu le lasa parintii. Asa ca s-a pregatit doar de vizita celor doi colegi si a celui mai bun prieten din oras care venea pentru 3 zile. Mai povestea, mai zicea ceva si  iar isi aducea aminte ca pe fete nu le lasa parintii. Asa ca am schimbat tactica. L-am pus pe sotul meu sa fie tatic de baiat si sa "ceara" fetele pentru "felia de tort" de la tatici. Si mare a fost bucuria si mirarea lui Matei cand fetele au fost primele care au venit aduse de unul din tatici cu rugamintea sa il sune sotul meu pe celalat tatic sa vina sa le ia. Amuzant a fost ca si fetele s-au mirat cand au fost anuntate de tatici ca merg la ziua lui Matei. Timp de cateva ore s-a auzit numa chitcaieli si chicoteli din camera lui. O alta surpriza a fost ca l-a sunat nasul lui de botez cu care nu s-a vazut de cativa ani. Si asta tot dupa o discutie cu sotul meu cu o zi inainte.
Cu tortul a fost alta poveste. Dimineatza l-am anuntat ca nu a iesit, iar la pranz, cu o fata trista, i-am spus ca nu e cum am vrut eu. L-am scos din frigider si dupa o pauza lunga in care si-a admirat tortul mi-a intors replica de la note: "se putea si mai bine"....
Marea bucurie a venit mai pe seara: trei ghemotoace pufoase si patate. Pisoii au revenit acasa jucausi si pusi pe sotii.
Acum nu stiu sigur a cui a fost bucuria mai mare: a lui Matei sau a noastra astia mai "maturi"....