Tacerea Divina

O veche legenda norvegiana povesteste despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos rastignit. Crucea era foarte veche si acolo veneau multi oameni sa se roage cu evlavie. Multi veneau aici pentru a cere cate o minune.

Intr-o zi si Haakon s-a gandit sa ceara o favoare. Impins de un sentiment generos, a ingenuncheat in fata crucii si a spus:
- “Doamne, vreau sa fiu in locul Tau. Lasa-ma sa stau in locul Tau pe cruce". Si ramase cu privirea atintita asupra crucii, parca asteptand un raspuns.
Domnul vorbi iar vorbele Lui cazura din inalt soptitoare dar ferme.
- “Fiule, iti voi indeplini dorinta, dar cu o conditie."
- “Care, Doamne?” intreba Haakon.“Este o conditie greu de indeplinit? Sunt dispus sa mi-o asum si cu ajutorul Tau, Doamne, voi reusi”
- “Asculta... Orice ar fi sa se intample si orice ar fi sa vezi, trebuie sa pastrezi tacere pentru totdeauna”. Haakon raspunse:
- “Iti promit, Doamne!” Si schimbul se facu.
Nimeni nu observa schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon batut in cuie pe cruce. Intre timp Domnul tinea locul lui Haakon. Si pentru mult timp fu astfel si nimeni nu observa nimic.
Dar intr-o zi veni un om bogat si dupa ce se ruga pleca uitandu-si potofelul langa cruce. Nu spuse nimic nici cand un sarac, care veni la cruce fura portofelul uitat de bogatas. Si nu spuse nimic nici cand un baiat veni sa se roage pentru binecuvantare inainte de a face o lunga calatorie..
Dar in acel moment se intoarse bogatasul in cautarea portofelului. Fara sa stea pe ganduri se gandi ca baiatul furase portofelul. Bogatasul se apropie de baiat si-i spuse furios:
- “Da-mi inapoi portofelul pe care mi l-ai furat!” Tanarul replica surprins:
- “Eu nu am furat nici un portofel!”
- “Nu minti si da-mi-l inapoi imediat!”
- “Va repet ca nu am luat nici un portofel!” raspunse baiatul.
Bogatasul furios incepu sa-l loveasca pe tanar. Atunci se auzi o voce puternica: - “Opreste-te!” Bogatasul privi in sus si vazu ca imaginea de pe cruce ii vorbise. Haakon care nu mai putuse pastra tacerea, striga aparandu-l pe tanar si acuzandu-l pe bogatas pentru falsele invinuiri pe care i le aducea. Acesta ramase uimit si iesi din locul de rugaciune. Tanarul pleca de asemenea fiindca se grabea sa plece in calatorie.
Cand cei doi plecara Christos ii spuse credinciosului:
- “Coboara de pe cruce. Nu poti sa-mi ocupi locul pe cruce. Nu ai fost in in stare pastrezi tacerea
- “Dar, Doamne... - spuse Haakon- cum puteam sa permit o asemenea nedreptate? Locurile se schimbara si Dumnezeu continua sa vorbeasca:
-"Tu nu stiai ca a fost bine ca bogatasul sa piarda portofelul fiindca avea in el banii pentru a cumpara virginitatea unei tinere. In schimb saracul avea nevoie de banii aceia si a fost foarte bine ca i-a luat. Iar baiatului i-a prins bine bataia primita fiindca din pricina ranilor nu a mai putut pleca .. Pentru ca doar acum cateva minute s-a in scufundat vaporul cu care ar fi trebuit sa plece in acea calatorie... Tu nu stiai nimic. Eu, da. De aceea tac”. Si Domnul se afunda din nou in tacere.
De multe ori ne intrebam: De ce Dumnezeu nu ne raspunde? De ce Dumnezeu pastreaza tacerea? Multi si-ar dori ca Dumnezeu sa ne raspunda ceea ce doresc ei sa auda... Dar nu este asa. Dumnezeu ne raspunde chiar si prin tacere!
Trebuie sa invatam sa ascultam.  Tacerea Lui divina este menita sa ne spuna, fara cuvinte, ca El stie ce face. Si in tacerea Sa ne spune cu iubire:
- AI INCREDERE IN MINE... STIU BINE CE AM DE FACUT!