zi de mai

Pasarile ciripesc. Ciresele se inrosesc de placere sub razele mangaietoare ale soarelui. Visinii altoiti le tin isonul imbatati de aroma capsunilor si a crinilor ce isi deschid cupele in vant. Iarba creste vazand cu ochii. Ce bucurie e sa stai si sa o asculti cum creste. Ce bucurie sa privesti dealurile inverzite, sa asculti cantecul cocosului, latratul lenes al catelului si sunetele animalelor pe pasune. Cata armonie si intelegere. Cum sunete disparate, vieti separate pot alcatui un tablou atat de maret. Cum sunetele diverselor graiuri pot alcatui o simfonie ferfecta. Si toate astea au fost create pentru om. Pentru hrana, habitatul si bucuria omului. Doar ca omul a uitat sa fie OM. Undeva in evolutia sa a preferat sa nu mai fie o creatie a lui Dumnezeu ci una a banului. A preferat contul in locul naturii si zornaitul in locul ciripitului. Cat de mult ne schimba "puterea de a cumpara"... Cat de repede se uita bucuria libertatii in locul linistii aparente a lui "a avea". Cum s-a transformat "bunastare" in "cat mai mult"... Si toate astea sacrificand iubirea pe altarul epuizarii