"ca polenul florilor"

Mi-a placut sintagma cand am citit-o prima data. Imi aminteste de pungile de polen care mi le dadea bunicul. Nu imi placea sa inghit lingurita de polen dimineata. Nici macar amestecata cu miere. Nu as putea spune de ce. Dar le inghiteam pentru ca ma gandeam la ghemotoacele bazaitoare care alearga harnicute din floare in floare cautand firisoarele de polen pe care le aduna in micile grauncioare colorate. Si ce de nuante. De la galben pana la rosu aprins. Fara alb si negru. Doar culori ce simbolizeaza viata. Viata intre grau si maci. Intre nevoie si splendoare. Cu toata gama de sentimente dintre ele... Si acele culori amestecate duceau in ele estente datatoare de sanatate. Esente vitalizante. Si pentru ca sintagma am auzit-o prima data intr-o discutie despre carti, mintea mea analitica si logica a facut analogiile. Asa cum albinuta isi culege polenul din toate florile fara preferinte de culori sau spini asa gasim si noi cate o propozitie, idee sau imagine in fiecare carte citita. In unele doar o idee, in altele chiar mai multe. Nu o data mi s-a intamplat sa citesc o carte doar de placerea de a citi fara sa imi atraga atentia nimic deosebit ca mai apoi, in timp, sa imi amintesc o propozitie sau o idee ca raspuns la framantarile mele. Una din cartile de referinta a adolescentei mele a fost "Pe aripile vantului" Am citit-o pentru actiunea cartii, pentru imaginile evocate cu palarii si corsete. Am citit-o pentru ca mi-a placut Scarlett cu mofturile, ifosele si incapatanarea sa. Acea incapatanare care au facut-o sa mearga mai departe cand altii au capitulat dar si care i-a adus multa suferinta. Mult mai tarziu am constata ca propozitii ca "O sa ma gandesc la asta maine. Si maine e o zi..." m-au ajutat sa pot dormi atunci cand problemele ma copleseau ca o avalansa. Si mai mult m-au ajutat sa imi iau ragazul necesar pentru a ma detasa emotional si a gasi o solutie. Sau "Pamantul rosu al Tarrei imi da puterea" a fost o sugestie spre linistire atunci cand ma simteam desprinsa de tot si toate. Si tot de la Scarlett am invatat cum e sa alergi dupa o piatra colorata care ti-a fost refuzata lasand sa se piarda nestematele din jur. Cum e sa fugi dupa himere, idealuri si vise lasand viata cu frumusetile ei sa treaca pe langa tine. Si asta pentru ca se ghida dupa un sablon, o idee adolescentina pe care a uitat sa o readapteze nevoilor ei de zi cu zi....
Nu cred ca sunt intamplatoare cartile care imi pica in mana pentru ca nimic nu e intamplator pe lumea asta. Ci cred ca Dumnezeu imi scoate in cale o diversitate de forme si culori lasandu-ma pe mine sa imi aleg firisoarele de polen....
Ultimile carti care m-au "prins" au fost din seria "Cedrii sunatori ai rusiei" cu povestea Anastasiei. Si nu pentru ca cred tot ce scrie Vladimir Megre ci pentru ca forma in care sunt puse unele aspecte ale intelepciunii lumii sunt destul de usor asimilabile. Si de data asta mi-a atras atentia afirmatia "eu sunt pentru aceia pentru care eu sunt". Si asta pentru ca sintetizeaza atitudinea mea fata de cei dragi mie. Sunt acolo pentru ei cand au nevoie de un sfat, o vorba buna sau un umar pe care sa isi rezeme fruntea intunecata de griji si ganduri. Sau atunci cand au nevoie sa isi tipe bucuria. Si asta pentru ca imi face bine. Pentru ca ascultandu-i imi dau seama ca problemele mele sunt mici fata de ale lor. Ca suferinta nu are limite sau spatii si nu tine cont de sex, stare materiala, sau statut social. Ca nici in bucurie sau tristete nu ne asemanam. Fiecare simte in felul lui, cu intentitatea proprie si sensibilitatea proprie. Asa ca am invatat sa las deoparte ale mele si sa fiu acolo pentru cei care au nevoie de o incurajare sau de o alta parere. Idiferent de sentimentele mele, de iritabilitatea mea sau de sensibilitatea mea. Acestea isi gasesc raspunsuri si alinare in caminul construit cu drag pe baze solide de comuniune sufleteasca si mentala, de idei si convingeri impartasite de intelegere si respect reciproc.
Si spre surprinderea multora, chiar si atunci cand sunt iritata, cand cuvintele sau atitudinile celorlati ma ranesc, continui "sa fiu pentru cei pentru care eu sunt", chiar si pentru acei care m-au ranit daca au nevoie...