Despre sarbatorile romanesti

De fiecare data cand scriu despre traditii si obiceiuri asociate diferitelor sarbatori de peste an ma aleg cu comentarii sa le spun "acide". Din pacate ne-am nascut romani. Urmasi ai dacilor. Daci, care conform descoperirilor arheologice si a istoriei (aia studiata in anii obligatorii de scoala) au trait aici inaintea altor popoare. Si dacii credeau intr-un singur Dumnezeu reprezentat de Zamolxe. Si mai credeau in divinitati "mai mici" care le ocroteau culturile, care aduceau anotimpurile, care protejau animalele si care le facea viata lor mai usoara. Crestinismul a ajuns pe aceste meleaguri, asa cum stim cu toti, adus de Sfantul Apostol Andrei acum o mie si ceva de ani in urma. Si in intelepciunea sa a asociat tuturor sarbatorilor existente la momentul acela sarbatori crestine. Nu pot crede ca a facut asta cu intentia de a "sterge" sarbatorile mostenite din generatie in generatie pentru ca crestinism inseamna iubire, toleranta, compasiune. Ci cred ca s-a facut aceasta asociere la vremea aceea si mai tarziu cand s-au pus bazele BOR din dorinta de a imbina credintele populare care oricum respectau principiile de baza ale crestinismului cu crestinismul in sine. Si cred ca s-a facut asta cu intentia de a da maretie spiritului dacic si crestinismului deopotriva, imbinandu-le.
Ce nu pot eu intelege e, de ce e nevoie sa stergem sute de mii de ani de istorie, traditie si suflet romanesc in esenta sa cand le putem imbina. Putem sa ne cinstim Sfintii si spunand povesti. Si nu neaparat cele scrise de Fratii Grimm ci cele ale noastre, ale lui Creanga si ale batranilor nostri. Si daca o sarbatoare marcanta in viata noastra s-a sarbatorit si inainte de Nasterea lui Isus, chiar daca a purtat un alt nume (uneori asemanator cu numele actual) nu inseamna ca isi pierde insemnatatea ci cred eu ca o intareste.
Isus spunea: "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc." (Matei 5:17)