Campania electorala - idei si pareri

Cei care ma cunosc stiu ca anul acesta candidez la primaria comunei Dulcesti. Ce stiu mai putini este motivatia din spatele acestei decizii. A fost o decizie luata in timp. M-am hotarat greu, mai razgandit de cateva ori si pana la urma am depus dosarul de candidatura in ultimul moment. O sa vorbesc mai mult despre motivele care m-au facut sa ma razgandesc pentru ca sunt mai multe. In primul rand nu imi place politica si ma refer la modul in care se face politica la noi. Nu imi plac criticile si negativismele. Nu imi plac atacurile la persoana. Nu imi plac barfele de pe la colturi si nu imi place risipa de bani din campaniile electorale. Bani aruncati pe afise si fluturasi care zac prin santuri murdarind imaginea satelor. Bani care se dadeau pe bannere care impanzeau satele (bine ca anul asta nu mai e voie) si care ajungeau pe capitele de fan ale oamenilor (macar aveau o utilitate si dupa campanie). Bani aruncati pe pixuri, sorturi de unica folosinta si multe alte produse promotionale nefunctionale care umpleau ghenele de gunoi. Cu acei bani se puteau face proiecte mici in comunitati care sa fie utile.
Apoi nu imi plac discutiile interminabile de prin media, cu critici si acuze. Nimeni nu foloseste exprimarea "eu as fi facut..." sau "eu cred ca..."ci doar tonuri acuzative gen "de ce era nevoie de...?", "cui foloseste...?". Daca primarul in functie ar fi vazut lucrurile la fel ca ceilalti candidati nu ar mai fi fost nevoie sa candideze ceilalti. Fiecare candidat are propria viziune despre ce e nevoie sau ce se poate face intr-o comunitate iar oamenii decid ce e mai bine pentru ei in urmatorii 4 ani. Si pentru ca nu exista unanimitate ne supunem majoritatii iar minoritatea va fi nemultumita. Asta e situatia.
Dar cred ca critica e o trasatura predominanta a romanilor. E mai usor sa critici decat sa faci ceva. E mai usor sa arunci cu noroi sau sa arati cu degetul greseala altuia decat sa iti dai silinta sa faci ceva constructiv.  Probabil se ghideaza dupa acea vorba populara: "cand vad unul mai prost ca mine parca imi creste inima". Oare e nevoie sa aratam cu degetul ca sa ne simtim destepti? Pentru ca in mod clar nu consideri desteapta o persoana rautacioasa care "arata cu degetul" greseala altuia.
Dar sa revin la campania electorala. Am vrut sa candidez ca sa fac unele lucruri pentru comunitatea in care traiesc in felul meu. Nu ca ce au facut altii pana acum ar fi gresit ci doar pentru ca eu vad necesitatea unor anume activitati si stiu cum sa le pun in practica prin prisma experientei mele de pana acum. Pentru ca imi doresc sa vad mai multi copii pe ulitele satului, pentru ca vreau sa nu mai vad batrani tristi pe bancutele de la poarta asteptand, pentru ca nu mai vreau sa mi se ceara sfatul in privinta scolii la care sa mearga copilul: la scoala din sat sau la o scoala in oras cu sacrificii atat din partea parintilor dar si a copilului. Iar lista ar putea continua. Dar pentru ca nu m-a interesat pana acum implicarea in politica, nu stiu prea multe despre administratia locala, despre modul cum functioneaza si cum se pot lua decizii sau de ce resurse dispune, am decis sa ma informez intai. Cum? Candidand. Nu pentru a castiga aceste alegeri ci pentru a invata cum sa le castig pe urmatoarele. Si intre timp sa ma documetez cum pot face mai multe pentru comunitate.
De ce m-am razgandit? Pentru ca in perioada pre-electorala cand adunam acele semnaturi de sustinere am cunoscut un tanar istet si curajos care mi-a pus cateva intrebari incuietoare. Sincer mi-ar fi placut sa am mai multi tineri isteti si curajosi ca el in jurul meu. Dar sa revenim. M-a intrebat direct cu toata candoarea celor 18 ani ai sai daca am de gand sa fur in cazul in care ies primar. M-am blocat. Si pentru ca asta s-a vazut pe fata mea a continuat cu explicatiile: "adica, de exemplu,  daca aveti o masina de 500 euro, o puteti vinde primariei cu 5000 euro". Prin minte imi veneau tot felul de intrebari retorice gen "Cum sa faci asa ceva?" sau afirmatii gen "Sunt organe de control care nu ar permite una ca asta.."dar il priveam si nu eram capabila sa articulez nici un cuvant. Fiind istet tanarul a inteles dilema mea asa ca a continuat cu alta intrebare: "daca asa ganditi sunteti constienta in ce va bagati?". Am raspuns un "imi place sa cred ca da" dar ajunsa acasa mi-am dat seama ca nu stiu in ce ma bag. Am analizat tot ce stiam, am pus intrebari in jurul meu, am continuat strangerea de samnaturi incercand sa inteleg ce asteapta lumea de la un primar, ce isi doresc sa aiba in comunitate, ce cred ei ca e nevoie in comunitate ca viata sa fie mai frumoasa. Raspunsurile m-au facut sa ma retrag. Nu mai asteapta nimeni nimic. Sunt atat de satui de promisiuni, de vorbe si de atentia care li se acorda doar in campaniile electorale incat nu fac decat sa priveasca spectacolul. Si sa voteze cu cine apuca fara sa cumpaneasca decizia. Cuvintele unui batran sintetizeaza toata amosfera "toti sunt o apa si un pamant".
Asa ca acum, in plina campanie electorala ma intreb daca oamenii sunt pregatiti pentru un alt fel de politica, una cu bun simt in care candidatul se intreaba "ce pot face eu pentru comunitate daca ajung primar" sau "Cum pot mobiliza oamenii sa facem ceva impreuna pentru comunitate?". O politica in care odata alesi la conducerea primariei, fie ca primar, vice-primar sau consilier, interesul comunei sa primeze in fata intereselor personale sau de grup politic. O politica in care sa se puna bazele unor proiecte pe termen lung fara teama ca urmatoarea conducere va "desfiinta" tot ce s-a facut si isi va impune propria viziune fara a analiza daca e spre binele comunitatii sau doar a orgoliului propriu... Si mai important e daca sunt oameni care sa faca o asemenea politica...
La aceste intrebari voi primi singurul raspuns posibil: numarul de voturi de pe 5 iunie.