Fetita cu bascuta galbena

Era, o data ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o fetita cu bascuta galbena.
Avea si esarfa tot galbena si tot impletita de mama ei. Era toamna, abia incepuse scoala si bineinteles, in acele vremuri, incepuse cu practica agricola. Mergea incet. Venea de la camp, de la recoltat porumb si mergea spre casa. Era singura cu gandurile ei. Incepuse clasa a 8-a si trebuia sa renunte la handbal. Nu era stralucita ca handbalista dar ii placea echipa, antrenorul si emotiile din timpul meciurilor. Dar trebuia sa renunte. O astepta admiterea la liceu si tatal ei ii spusese ca nu mai e timp de pierdut cu handbalul. Se mutasera in alt cartier de vreun an dar inca nu cunostea pe nimeni. Ramasese la aceeasi scoala asa ca drumul spre casa nu mai era alaturi de colegi cu rasete si glume ci in singuratate cu gandurile ei. Pierduta in ganduri era cat pe ce sa nu observe cei doi baieti pe biciclete care o insoteau de la distanta de cateva zile... Pe unul il stia: locuia in cartier si invata la aceeasi scoala la o alta clasa de a 8-a dar pe al doilea nu. De cand incepuse practica agricola o insoteau zilnic vorbind si razand intre ei. Si pentru ca nu stiau cum o cheama ii ziceau "fetita cu bascuta galbena". Erau amuzanti. Se facea ca nu ii observa dar se distra copios. De regula o insoteau pana la rondul in care ea facea la dreapta iar ei la stanga. Presupunea ca ei locuiec pe acolo. Dar astazi au mers in preajma ei pana cand a intrat pe straduta ei ingusta si neasfaltata. 

- Hai mai repede ca trebuie sa megem la spital! e vocea mamei care o striga de cum a intrat pe poarta.

- Ce s-a intamplat?

- Bunica ta a suferit un infarct!

Asa pare sa fi inceput o aventura ce nu pare a se sfarsi nici dupa zeci de ani.

In zilele care a urmat timpul a a avut alta dimensiune: porumbul de la practica, drumurile la spital, pregatit pachetele pentru fiecare zi atat ale ei cat si a fratelui ei dar ce a fost mai interesant - oameni noi in viata ei.

Cateva zile mai tarziu a intrat in curtea bunicilor cu mancare pentru bunic. El era un om bland care ii povestea ori despre albine ori despre viata de dupa razboi cu toate neajunsurile ei. Lui ii placea istoria, ei ii placea sa il asculte. Dar in ziua aceea, pe scarile de la bucatarie statea o fata. Era cam de inaltimea ei, cu un pantalon alb la dunga si o camasa apretata. Parca era scoasa din cutie. Ea s-a uitat la hainele ei comode si i s-a parut ca arata ca scoasa din lada, dar aia de rufe... Dar nu conta. Ea era fetita cu bascuta galbena si putin ii pasa de ceilalti. A aflat ca "papusa din cutie" ii era verisoara mai indepartata si era de varsta ei. A incercat sa vorbeasca dar avea impresia ca o va durea gatul uitandu-se in sus la nasul din "varful prajinei" asa ca si-a vazut de treaba. Nu avea o relatie prea stransa cu rudele din partea mamei asa ca inca una nu mai conta. 

Din pacate bunica a ales sa plece intr-un loc "cu lumina si verdeata" si in urma evenimentului au mai aparut niste verisori si o verisoara de aceeasi varsta. Isi amintea ca auzise ceva despre ei intr-una din discutiile mamei cu o sora a ei dar nu acordase prea multa atentie. Dar a uimit-o reactia unuia din verisori. Pentru ea era "mare" si la acea varsta baietii mai mari nici nu bagau in seama fetele de varsta ei asa ca s-a oprit cu un picior in aer in timp ce urca treptele cand a auzit:

- Ce avem noi aici?

- Las-o ca e una din verisoarele mici! A raspuns un var mai mare cu 5 ani ce locuia tot in cartier dar era deja student...

- O verisoara pentru care as face un incest! 

Stia ce inseamna cuvantul asa ca a urcat scarile cate 2 odata ca sa dispara mai repede.

Poate ca replica ar fi ramas o gluma proasta daca nu s-ar fi repetat 4 ani mai tarziu. Ani in care relatiile cu proaspetii cunoscuti verisori au devenit foarte stranse. Examenul de admitere la liceu a venit cu o mare surpriza pentru cele 2 verisoare care au intrat la al doilea profil a unui liceu de prestigiu din oras in timp ce "fetita cu bascuta galbena"a intrat la primul profil si chiar a fost surprinsa ca in loc de laude s-a ales cu zeci de reprosuri aiuristice. A ignorat comentariile adultilor si chiar cele ale unei matusi care nu considera potrivita atmosfera din casa "proaspetilor ei verisorilor" pentru fiica ei mai mare cu un an decat ea si si-a tratat verisorii ca pe toti ceilalti. Poate chiar mai mult pentru ca i se parea ei ca se imprietenisera. Sarbatorile de iarna si le petreceau impreuna, sarbatorile pascale la fel. Dar din pacate doar i se parea. Pentru ca mai tarziu, pe langa remarca idioata de la inmormantarea bunicii a asistat la multe momente penibile in care verisorii ei se razbunau pe ea pentru ca, in trecut, mama lor nu fusese agreata\acceptata in familie. Dar nu au vazut sau nu au stiut ca nici ea nu era atat de agreata/apreciata de restul familiei. 

Dupa ani si ani, "fetita cu bascuta galbena" a ramas muta de uimire cand un bun prieten al verisorului ei "mare"a folosit in gluma aceeasi remarca idioata la adresa ei. Cred ca acela a fost momentul in care a decis ca "proaspetii ei verisori" vor ramane doar niste obligatii de familie pentru ea.  Acel moment in care s-a simtit umilita si tradata a fost momentul in care a decis ca nu se va mai lasa folosita in luptele altora oricat de intelegatoare ar putea fi.

Si iarasi au mai trecut ceva ani, ani in care "fetita cu bascuta galbena"a ajuns o doamna cu ghiocei la tample locuind la tara si hotarata sa nu accepte in viata ei decat oameni frumosi la suflet, oameni onesti, chiar simpli prin onestitatea lor a avut o noua supriza: sa fie cautata pentru "reintregirea familie". 

Care familie?