zi insorita de noiembrie

 Mai sunt cateva zile pana la inceputul postului. Casa ei e inca plina de praf si materiale de constructii. Baia mult visata e pe ultima suta de metri. Care trec ingrozitor de greu. Poate ca nerabdarea ei duce la mici intarzieri. Inca o zi, apoi alta zi de intarziere care secatuiesc rezervorul ei de rabdare. La fiecare final de saptamana aseaza cat de cat in casa pentru o duminica linistita. Dar pana la urma tot fuge la plimbare ca sa nu mai vada nebunia din casa. Nimic nu e la locul lui. Cand are nevoie de ceva, are nevoie de mult timp sa il gaseasca iar asta macina incet, incet atat rabdarea cat si calmul. Iar la toate astea se adauga tusea alergica de la praf si umezeala cauzata de astmul ei vechi pe care trebuie sa o explice in perioada asta tulbure. Stie ca trebuie sa se relaxeze dar nimic din ce o ajuta inainte nu functioneaza acum. Parca tot universul comploteaza pentru ca ea sa invete sa aiba rabdare. Si asta cu presiuni din toate directiile. 

Luna noiembrie era de regula luna in care isi pregatea casa pentru serile lungi de toamna. Decoruri de toamna, muzica relaxanta, placinte cu mere si scortisoara, arome de gutui, ciocolata calda cu bezele si multe altele dadeau casei un aspect cald si linistitor. Prima zapada era momentul ei favorit. Cand toata natura se curata iar albul stralucitor al zapezii parea ca purifica tot in jur. Abia dupa prima zapada scotea decorurile de iarna si incepea cea mai frumoasa perioada din an: sarbatorile de iarna. 

Anul acesta trecerea spre sarbatori nu va mai fi lina, in etape, ci va incepe cu o curatenie generala timpurie (nu aia de craciun), cu multe modificari in casa si probabil mici proiecte de mobilier facute in al 25-lea ceas in conditiile in care de saptamana viitoare se anunta zapada, magazinele sunt pline de decoratiuni de iarna/craciun iar posibilitatea inchiderii lor inainte de sarbatori planeaza deasupra tuturor deciziilor. La tensiunea generala cauzata de situatia medicala mondiala nici nu se mai gandeste. Ignora aproape tot legat de ea (mai putin purtatul mastii care o sufoca si ii provoaca accese de tuse groaznice) din dorinta unei iluzii a normalitatii.

In ciuda tuturor incearca sa se bucure de fiecare zi, de fiecare seara si de fiecare dimineata insorita dar mai ales de oamenii speciali din jurul ei, de zambetele ascunse de masti dar care se reflecta in priviri si de florile intarziate din gradina.