Cuvantul anului 2023

 Mai sunt cateva zile din 2022. A fost un an interesant. Un an in care ne-am redescoperit atat individual cat si ca familie. Un an in care ne-am bucurat de micul nostru univers dar ne-am si aventurat in lume. Un an in care am descoperit ce ne place fiecaruia sau poate ca ne-am centrat mai mult pe ce ne place sa facem fara sa mai amagim cu variante posibile. Un an in care fiecare a descoperit ce inseamna ACASA si cum poate obtine acel sentiment. Pentru ca ACASA e un sentiment dar a fost si cuvantul pe care l-am ales sa defineasca anul 2022. Asa cum 2021 a fost sub semnul BUCURIEI. Pentru 2023 cuvantul s-a ivit singur atunci cand l-am auzit repetat de multe ori in jurul meu. Am oscilat o vreme intre 2 cuvinte dar pana la urma VIS a invins. Vreau ca 2023 sa fie sub semnul visurilor realizate. As vrea sa re-învățăm sa visam. Ultimii 2 ani s-au tot jucat cu frica si cu panica, o frica ce s-a strecurat si in visurile noastre manifestânduse ca o frână de mână blocata. 

As vrea ca 2023 sa ne puna aripi tuturor. Sa putem zbura spre idealurile si visurile noastre. Sa putem visa mare dar și sa putem face pasi spre visurile noastre, pasi din ce in ce mai mari până cand ne trezim plutind pe aripile visurilor noastre. 

Comparația

 Si daca au fost zile liniștite, de sărbătoare am avut timp sa analizez o atitudine de care ma tot lovesc: comparația. E un comportament cu care am fost crescuți cu toții. Fiecare iși amintește cel puțin o întâmplare în care a fost comparat cu un vecin, cu un coleg de scoala, cu alt copil sau cu altcineva. Era o metoda „didactică” folosită de mai toți părinții si profesorii din „epoca de aur”. Competiția a fost considerată stimulentul pentru a obține rezultate mai bune, dar din păcate majoritatea au dezvoltat un complex de a nu fi suficient de bun care a dus la multă anxietate și chiar depresie. Poate pentru ca am fost un copil bun la scoala sau poate ca ai mei au folosit motoda un pic prea mult sau prea des, am dezvoltat un comportament diferit. Cred ca pe la liceu am inceput sa ma gandesc ca sunt unica, si sa fac lucrurile in felul meu astfel incat sa nu mai fiu comparata. Iar in facultate am aplicat metoda mai intai la tinute.  De exmplu se purtau cizmele cu fundiță pana la jumatatea gambei, fustele medii și haine din piele lungi. Era culmea elegantei. Iar eu purtam bocanci, fusta la jumatatea genunchiului si pulovere largi. În perioada fustelor mini eu am descoperit comoditatea fustelor foarte lungi, a camasilor largi si a centurilor late. Apoi am extins comportamentul si in zona profesionala: cand toti cei din cercul de cunostinte al parintilor mei isi cautau de lucru eu am devenit antreprenor si m-am apucat de vandut  instalatii termice si sanitare. Consider si acum ca, daca nu exista un criteriu, comparatia nu poate să existe.

Imi place să privesc in jur, imi place sa admir oameni care au reusit in viata indiferent in ce domeniu si sa invat de la ei. Nu imi place sa copii în schimb. Așa cum am spus, consider ca fiecare e unic si irepetabil asa incat ce i se potriveste unei persoane nu se potriveste si altor persoane. E ca si cum as incerca sa incap intr-o rochie care sta foarte bine pe o doamna subtire cand eu port o marime mare. 

Dar probabil ranile provocate de aceasta „metoda didactica” în copilarie au ramas nevindecate pentru ca ma lovesc mereu de comparatii și relatii care ar putea sa fie frumoase, ajung sa se rupa pentru ca eu refuz sa intru in competitie. Doar ca de multe ori constat ca o competitia exista chiar daca eu vreau sau nu sa fiu acolo.

Acum multi ani, cand a intrat o doamna in familia din care fac si eu parte mi-a adus la cunostinta ca e mai buna decat mine pentru ca ea e insarcinata in timp ce eu nu dadeam semne ca m-ar interesa acest lucru. Am ramas fara cuvinte pentru ca o sarcina mi se parea un lucru atat de personal incat chiar nu putea fi obiectul unei competitii. Iar Dumnezeu a vrut ca mai tarziu, eu sa am un copil mai mare decat al ei. Si iar a inceput competitia: de data asta pe tema „al cui copil e mai bun”. Si daca ar fi fost constructiva aceasta competitie pentru ea sau pentru copil probabil nu m-ar fi deranjat atat de tare dar a distrus din fasa prietenia ce se putea lega intre copii precum si cea ce s-ar fi putut lega intre noi doua. Baieții nu pot fi comparati intre ei pentru ca le plac lucruri diferite, au pasiuni diferite, interese diferite dar cu toate astea ar fi putut fi prieteni si ar fi invatat unul de la altul daca nu ar fi existat comparatia care a adus dupa ea critica si judecata.

La fel cum, cu ceva ani in urma am cunoscut o doamna care imi e foarte draga. Trecea printr-un moment mai greu al vietii sale si am incercat sa ii fiu alaturi si sa o sustin pana depaseste perioada. A venit si ziua cand viata ei a devenit o insiruire de momente frumoase.  M-am bucurat mult pentru evolutia vieții ei pana cand au aparut replici care mi-au aratat ca a intrat in competitie. Întai a fost bucataria de vara. Eram incantata ca am reusit sa punem gresia si faianța. Chiar daca nu e în stadiul final, pentru mine era o reusita si voiam sa impart bucuria aceasta. Parea ca se bucura pentru mine pana i-a sunat telefonul si am auzit-o întrebandu-si sotul de ce nu are si ea o bucatarie asa iar raspunsul a fost ca in urmatorul interval de timp ea va avea o bucatarie mai mare si mai frumoasa decat a mea. Am ramas fara replica. Apoi au aparut replici de genul „nu stiu daca tu iti permiti dar, noi vrem....” care aratau clar competitia. Nu pentru ca cineva isi permite sau nu ci pentru ca in loc de sustinere, ajutor si prietenie era o competitie. Apoi, pentru ca erau in primul an la tară am incercat sa îi povestesc din experiențele mele de adaptare la ritmul satului până când am auzit replici de genul „lasă ca tu nu știi, dar eu/noi....” așa că m-am retras încet, încet din relație pentru ca „eu nu imi permit” sa mă irosesc în relații în care nu exista respect si crestere reciproca.

Consider ca de la fiecare om pe care il întalnesc, indiferent ce studii, experieță sau cunoaștere are, am ceva de invățat așa cum si celalat are ceva de învațat de la mine, pentru ca viața e complexa si nimeni nu poate fi bun in toate domeniile. Așa apare evoluția, prin învațare unii de la altii si prin creștere reciprocă.  Iar cand nu mai exista creștere, lecția s-a terminat și fiecare iși vede de drumul lui. Cand apare competitia apare si comparatia iar asta implica o balanță in care un taler e mai jos si unul mai sus. Si daca celalat scoate balanța eu stiu sa scot in evidență domeniile in care balanța ma avantajează foarte tare poate pentru ca acea balanță a existat prea mult timp in viața mea.

E adevarat ca invățăm prin observare. Observam un comportament si analizam in ce contex ajută sau încurcă, daca ne-ar ajuta/încurca și pe noi, daca sunt situații in care ne comportam si noi asa sau daca au existat situații in care acel comportament ne-a ranit fie ca a fost al nostru sau a celor dragi de langa noi. Probabil ca pe mine m-a ranit candva acest comportament daca acum imi tot apare si inca ma deranjează. Dar fuga asta de competitie m-a învățat sa respect fiecare om, sa caut sa invăț ceva de la fiecare, sa caut în ceilalți partea bună dar cel mai mult m-a ajutat sa pot descoperi unicitatea fiecaruia. Pentru ca fiecare om e unic si minunat în unicitatea lui.

Craciun fericit!

 Buna dimineața! O zi de crăciun umeda. Cu ploaie dimineață dar apoi cu soare. O zi calduță și vesela. Bradul sclipește vesel în casa. Pisoii au fost la mancare și au ieșit afara. Stau tolaniți pe pervazul ferestrei la soare între reprize de joacă. Cocoșii au cântat veseli de dimineață. Chiar și cei tineri au început să își testeze „cucurigul”. Mai timid, mai cu efort dar s-au alaturat concertului. Cățeii sunt leneși, se bucură de razele calde ale soarelui dupa ce au stat de pază toata noaptea.

Ieri am primit o gramadă de daruri la care nu mă așteptam. Întâi a fost unul prin poștă. Când m-a sunat poștașul cautam in memorie dacă am mai facut vreo comandă, dar mi-a zis ca e fară ramburs. Am desfacut cutia cu maxima curiozitate cand am citit expeditorul: o doamna foarte dragă de la care am învațat foarte multe. M-a bucurat mult atât icoana și banderola lucrata cu mult drag dar și cartea. Un dar din suflet pentru suflet. Apoi m-a sunat o doamna dulce tare de la Targul Neamț că ne așteaptă. Am gasit un traseu pitoresc si mult mai scurt decat cel cunoscut si in jumatate de ora am fost acolo (față de mai bine de o ora pe europeana). Cadoul a fost la fel de dulce ca si doamna Marcela pe care o știți din altă poveste dulce. Pe seara am primit vizita unei alte doamne dragi cu fiica ei. Si tot cu un cadou dulce si ceva colorat. Peste zi m-am ales si cu ceva cuvinte de apreciere de la cineva care o face foarte rar. Doar cuptorul aragazului meu nou mi-a facut o surpriza neplacuta iar seara s-a incheiat cu pastile pentru ca zilele pe drumuri s-au concretizat intr-o raceala sacaitoare. Probabil am nevoie de un pic de odihna dupa emoțiile din ultima vreme. Dar una peste alta a fost o zi de Ajun minunată.

Si cum zilele Craciunului sunt zile de introspecție și bucurie vreau sa ma bucur de tihna casei, de bucatele pregatite, de decorurile sclipicioase si lucioase. Vreau sa Îi multumesc Lui Dumnezeu pentru tot anul ce se încheie, cu toate bucuriile și lecțiile lui, pentru oamenii care au intrat în viața noastra dar și pentru cei care au plecat, pentru tot ce am realizat dar si pentru tot ce s-a amanat pentru că El știe mai bine ce și cand avem nevoie. Totodata vreau sa ma odihnesc pentru a avea un inceput de an cu bucurie, cu liniste sufleteasca si cu entuziasm, să pun baze frumoase unui an pe care il vreau cel mai imbelșugat de până acum. Și cand spun „îmbelșugat” ma gândesc la sănătate, la experiențe minunate, la bucurii nenumarate, la zambete si armonie, la oameni frumoși și realizări pe toate planurile.

Un crăciun minunat tuturor!

Despre expedierea darului de blog

 Din pacate lucrurile nu s-au aranjat asa cum mi-am dorit eu si darul de blog va ajunge la fiecare in ianuarie. Cele care imi urmaresc si pagina de FB stiu deja ca darul sau proiectul meu special despre care am mai scris pe aici este o carte, editie de buzunar, de craciun. Cartea contine si postari de pe blog din perioada ultimilor craciunuri dar si articole din jurnalul meu personal. E o calatorie prin craciunurile ultimilor ani spre ceea ce sunt acum. Iar asta se datoreaza si voua, celor ce imi cititi randurile, celor ce imi apreciati postarile asa ca am vrut sa impart cu voi aceasta bucurie. Doar ca finalul de an e cam aglomerat atat in editura cat si in tipografie si cartea nu a ajuns la mine inca. Cum spunea o doamna draga, cartea si-a dorit sa ajunga la mine in luna in care implinesc 50 de ani. Ma distreaza aceasta cifra pentru ca mi se pare o gluma buna deoarece eu ma simt inca de treizeci si ceva de ani. 

Si daca Dumnezeu le-a asezat asa probabil ca are motivele Lui iar eu nu pot decat sa ma bucur de toate aceste binecuvantari asa cum vin ele in viata mea! 

Multumesc tuturor pentru intelegere dar si pentru faptul ca imi cititi randurile!

Jurnal de advent 12

Era doar 4,30 cand m-am trezit. Am deschis usa pentru un pisoi care miorlaia la usa. 

Atunci am vazut decorul de iarna. M-a luat prin surprindere pentru ca aseara ploua destul de tare. Dimineață zapada imbraca fiecare crenguță de copac. Abia acum simt ca vine craciunul. Noroiul din ultimile saptămâni era deprimant. Iar durerea mea de spate de la umezeala de afara era sâcâitoare. Azi ma simt mai bine asa că imi încep săptămâna cu avânt și o lista lungă de rezolvat atât pentru astazi cât și pentru restul săptămânii.

Doar ca frumusetea peisajului a fost diminuat de un telefon ca mama nu se simte bine si ca va suna la salvare. Toata ziua am asteptat vesti si ma gandeam ca lipsa vestilor inseamna veste buna. Inca astept o veste....

O seara frumoasa tuturor!

Jurnal de advent 11

 Abia când a sunat a treia oara ceasul l-am auzit. Am întins mâna să îl opresc și a fost primul „au”. Umărul meu își făcea simțită prezența cu o durere ascuțită la mișcare. Am încercat sa întind toți mușchii și mintea mea somnoroasă a acceptat că am o febră musculară logică după ultimile zile. Apoi am văzut ceața de afară și m-am gândit că durerile nu sunt doar la nivel de mușchi ci și de articulații. Reumatismul meu vechi, căpătat în timpul celor 5 luni de ghips după fractura de coloană iși mai face de cap uneori, mai ales când vemea e umedă. Știu că se spune că articulațiile țipă când mintea e rigidă dar încă nu am identificat gândurile recurente care pot da rigiditatea, dar lucrez la asta.

Aroma de cafea proaspătă a mai ridicat ceața din mintea mea. Iar motanelul insistent de la picioarele mele mi-a adus primul zâmbet al zilei. A urmat instalația de globuri luminoase din salon și cațelul alintat. După prima gură de cafea în sunete de colinde, buna dispoziție a revenit. Ieri a fost o zi caldă, cu mult soare iar asta ne-a permis să depozităm boabele de porumb recoltate acum 2 zile. Aseară cand am privit boabele asezate în magazie am avut un sentiment de belșug ca atunci când, copilă fiind, mergeam la „colectiv” cu bunica la lopatat porumb, iar noi, copiii, ne jucam în grămezile de boabe ca în zăpadă. În mijlocul curții păreau puține și mă gândeam că nu ne vor ajunge, cu toate că am luat în calcul cât avem nevoie și cât dăm pentru a achita datoriile la teren (arenda si lucrările agricole) dar când le-am vazut în magazie m-am liniștit. Și chiar dacă în timpul zilei eu m-am ocupat doar de mancare pentru oamenii la treabă, am reușit să imi termin curațenia în bucătăria de vară și să o pregatesc de „maratonul de carne” de săptămana viitoare și chiar să pun câteva decoruri de crăciun între o oala pe foc și un teanc de vase de spălat. Bucatele pregătite pentru crăciun au nevoie și de o atmosferă de crăciun.

Și ca să nu îmi ies din ritm, am terminat și ordinea în casa după apus. Si când spun ordine în casă mă refer cam la tot ce făceam într-o zi normala de sâmbătă: strans, pus în ordine, măturat, scuturat, șters praful si obiectele sanitare/de bucătărie. Toate astea însoțite de colinde, ceai de advent și batoane de pește. Când am terminat am vrut să văd un film de crăciun dar am ațipit în fotoliu în primele 10 min așa ca la ora 11 eram în pat.

De regulă îmi trec în jurnalul scris de mană ce am făcut peste zi pentru că mereu am impresia ca nu am făcut mare lucru și am nevoie să le vad scrise ca să conștientizez că se vede ceva în urma mea, dar aseară eram prea obosită așa ca îmi încep dimineața cu „inventarul”. Se pare că sentimentul acesta e foarte des întâlnit la femei pentru că nu am fost laudate/apreciate de mamele noastre pentru treburile făcute și ne criticăm singure pentru că nu am făcut destul sau ne valorizăm prin acea lista lungă de „to do” bifată.

Și dacă ieri tot ce am facut a fost pentru gospodărie, astazi e zi de răsfăț pentru mine. După rutina de dimineață într-o zi de duminică,  îmi voi face unghiile și voi urmări câteva cursuri restante din săptămâna ce se încheie. Un film de crăciun sau o carte ușurică vor încheia ziua. Iar pe înserat va fi o plimbare în oraș si un ceai cu o prietenă.

Voi, doamne dragi, ce ați facut ieri și ce planuri aveți pe azi?

Dar de blog

 Vreau ca anul asta, de craciun sa ofer un dar celor ce imi urmaresc blogul si imi citesc postarile. Voi oferi 3 daruri pentru trei doamne cu bloguri MNiko, Ioana si  Irina, doamne de la care am invatat multe de-a lungul anilor si care imi sunt foarte dragi. Asa că le rog sa imi trimita adresele lor la care sa le trimit darul (puneti, va rog, adresele si numerele de telefon, in comentarii pe care nu le voi publica pe blog, sau mesaj privat pe FB).

Voi mai oferi 3 daruri prin tragere la sorți. Ce trebuie sa faci pentru  a intra in concurs?
    - sa apreciezi pagina de facebook a blogului 
                                                        (https://www.facebook.com/o.prima.zi)
    - sa distribui pe FB pagina blogului
    - sa etichetezi pe FB 3 prieteni
    - sa postezi un comentariu la postare (fie aici sau pe FB) in care sa spui care articol de pe blog ti-a placut cel mai mult sau din care ai ramas cu o idee.
Tragerea la sorti va fi pe duminica pe data de 18 decembrie ora 20. 

Cine are doar blog e suficient sa posteze comentariu si sa precizeze ca nu are pagina de FB.

Toate cele 6 daruri vor pleca inainte de craciun.

Si ca povestea sa fie si mai frumoasa, darul va fi o surpriza.

Va astept!

Jurnal de advent - 4

 Ieri a fost o zi fara soare, cu ceata si nori. Si starea mea a fost in ton cu vremea. Dimineata m-am trezit tarziu iar peste zi parea ca deja se intuneca. M-am ocupat de casa, am ascultat cateva cursuri unele restanta iar altele din nou in timp ce ma ocupam de ordine, rufe, bucatareala. Am incheiat ziua cu o ghirlanda la grinda din salon, biscuiti cu scortisoara si filme de craciun pe Diva. 

Astazi, ziua a inceput cu zapada. Stratul nu era prea gros dar fulgii erau mari si pufosi. Animalele m-au primit cu drag chiar daca am intarziat un pic, apoi am fost in oras. Ceva prospectare de preturi, ceva cumparaturi, 2 funde de craciun chiar daca hotarasem ca nu mai cumpar nimic din gama decoratiuilor de craciun, un ceai la o prietena si ziua a trecut. Reveniti acasa am facut runda de seara la animale, o salata cu paste si peste, doua portii de foricele si la film. 

Imi place atmosfera din casa cu luminite, foc in semineu si blanoase jucăușe. In ultima vreme nu mai caut ce lipseste sau ce ar mai fi de facut. Chiar si cand nu sunt toate la locul locul lor reusesc sa ma bucur de atmosfera si atat. 

La voi cum a fost duminica?

Jurnal de advent - 2

 A doua zi de decembrie a fost tot mohorâta, înghețată si rece. Temperatura a urcat peste zi la 1grC iar dimineata era de -4grC. Iarba scarțăia sub talpile papucilor, apa inghețată iar animalele zgribulite.  În casa au fost 20 de gr pana pe la pranz cand am decis să fac totuși focul. Nu am fost prea energică, ma bucur incă de zilele libere ale baiților așa că m-am ocupat doar de rufe (spălat, întins afara, adus in casa cele zvantate din zilele trecute pe suportii de la calorifere, iar cele uscate au ajuns in dulapuri. La bucătărie am mesterit o fasole batută cu „glazură” de ceapă prajită cu puțin bulion si am facut un pic de ordine prin casa. Si ca să ma tin de provocare am montat o ghirlandă pe peretele de la capătul patului luată zilele trecute la reducere. Si cam atat a fost în a doua zi de decembrie. Închei ziua cu un castron de floricele si bineînteles un film de crăciun.

La voi cum a fost ziua?

Jurnal de advent 1

 Așa cum am spus, încep luna cu o noua provocare. Vreau sa scriu în fiecare zi pe blog si în jurnalul personal. E o modalitate de a-mi aminti de aceasta perioada dar si de a „lucra cu mine” adică sa imi observ gandurile si emoțiile pentru a întelege unele tipare, convingeri care pot limita sau ajuta si nu în ultimul rând emoțiile. E un instrument necesar pentru a gasi sursele de nemulțumire si pentru a le înlătura sau înlocui cu motive de bucurie.

Deci, luna decembrie a inceput cu vreme mohorâta si umedă și cu temperaturi sub 0grC, dar fără vânt ceea ce a făcut posibil statul pe afară. Chiar dacă a fost zi liberă, nu a fost sărbătoare așa că m-am ocupat un pic de curte, un pic de spălat și întins rufe afara, la uscat sau, mai bine zis, la înghețat și un pic de stivuit lemne. Apoi am fost în oraș și am trecut pe la o prietenă, am dat startul calendarului cu ceaiuri, și am gătit. Ceaiul din seara asta avea gust și de curcuma printre altele dar mi-a plăcut. Seara a venit cu prima decorațiune din această luna: brăduțul de pe comoda din salon. E parțial impodobit și până la crăciun tot voi adauga decorațiuni pe măsură ce le descopăr prin cutii. As mai fi pus ceva decorațiuni dar incerc să mă limitez la una pe zi, astfel încât să mai rămană si pentru seara de ajun. 

Urmează floricelele de porumb si un film de crăciun.

Voi ce ati facut astazi?

Un decembrie minunat tuturor!