Fiind cald afara, chiar temperaturi de sfarsit de vara, am tot avut de lucru si nu am simtit nici caldura semineului, nici aromele de dovleac sau ghimbir la intesitatea la care ma gandeam eu, sau de care imi aminteam. A compensat starea de oboseala in schimb.
La bucataritul din ultima sapamana m-am limitat la ciocolata caldă, făcuta in casa din lapte si ciocolata, cu aroma de scortisoara si ghimbir. De luna viitoare trecem la bezele adaugate in cana de ciocolata. Si ne-am alintat in familie cu cafea dimineata ornata cu frisca si fulgi de ciocolata iar uneori cu spuma de lapte. Visez la zile mai linistite cu briose cu piure de dovleac dar astea merg bine cu ploaie mocănească, foc in semineu si sosete pufoase. Dar se pare ca mai dureaza pana ajung acolo.
Nu stiu cum a fost pentru voi dar eu am reusit sa imi iau mici pauze de bucurie fie la o cana de cafea, fie admirand un fluture albastru, fie la ceasca de ciocolata caldă cu sotul meu in fata semineului, chiar daca emotia nu a fost la fel de intensa ca in anii precedenti, e un pas spre luna viitoare, o luna de pauza inaintea sarbatorilor de iarnă. Mi-a placut mult sa lucrez imaginile pentru aceasta provocare.
Voua cum vi s-a parut?
În afara d eultima saptămână unde la fel ca la tine au lipsit aromele specifice gătitului de octombrie, chiar mi-a plăcut ritualul aprinderii zilnice a lumânării. Îmi amintesc că anii trecuți am aprins-o doar în prima săptămână. Am întarziat cu scrisul pe blog, dar am reușit pănă la urmă să recuperez ambele postări, poze aveam, mai ales de la penultima saptămână.
RăspundețiȘtergereSper să reiei și anul viitor provocarea în aceeași formușă ca acum. A fost și ușoară de ținut și a adus și liniște, calm, cel puțin la mine.
O ultima lună de toamnă minunată.
PS: mă gândeam ieri că e încă foarte cald afară si deși ne bucurîm de vremea frumoasă, cred că frigul o să vina brusc și o să ne găseasca si mai nepregatiți ca în alți ani. Știu că era perioada când îmbrăcam smochinul de iarnă, dar acum tot amân. Nu iau căzut încă frunzele.