planuri si planificari

Cu  ani in urma imi placea sa fac planuri. Si in special sa planific si sa ma tin de planificari. Pana in ziua cand totul s-a prabusit ca un castel din carti de joc. Apoi a venit perioada in care nu planificam nici macar ce fac in urmatoarea ora. Rar se intampla sa ma duc in bucatarie hotarata sa fac ceva anume. De regula deschideam frigiderul si incepeam sa improvizez. Incet, incet am revenit la planificari dar pe termen foarte scurt. (Ce gatesc maine? As vrea sa spal sambata.... Si cam atat.) La petrecerea de ziua lui Matei de anul trecut am planificat meniul cu o saptamana inainte. Apoi a venit focul. Care m-a facut iarasi sa traiesc clipa asa cum vine. Fara sperante, fara asteptari si fara vise.
Acum, de cateva zile goblenul ma atrage ca un magnet. Dimineatza la cafea, la pranz cand soarele e in putere dar mai ales seara cand toate sunt relativ asezate ma striga leaganul cu goblenul. Si odata cu goblenul incep sa "tes" vise. Nu sperante, nu asteptari ci vise. Visez la stari, la sentimente, la stabilitate, la monotonie. Cand scriu "monotonie" imi amintesc de toate revistele pentru femei care au clasificat-o ca fiind un aprig dusman. Pentru mine monotonia este linistea, confortul unor actiuni repetate de multe ori si care nu pot da prea mari suprize. Iar rutina asta zilnica da voie sufletului sa creeze. Si astfel se poate crea un camin cald, o atmosfera linistita in familie, siguranta si stabilitate. Un mediu relaxant in care armonia triumfa si sufletul zboara. Un spatiu de liniste unde mintea poate cocheta cu diverse teme iar sufletul poate experimenta frumusetea creeatoare....