laptele de mama

Am ajuns la volumul 3 din seria "Cedri sunatori ai Rusiei". Din pacate o vreme va trebui sa ma opresc aici din lipsa de ...carti. Dar m-a impresionat o povestioara despre Anastasia povestita autorului de un localnic.

Ana era o fetita de doar cativa anisori care traia cu bunicii. Mama, plecata la oras, dupa ce a nascut fetita a lasat-o in grija bunicilor pentru ca nu avea cu ce sa o creasca. Fetita era bolnava cu inima si era convinsa ca are inima defecta pentru ca nu fusese alaptata la san. Nu primise dragostea mamei prin laptele matern. Si asta pentru ca asa spusese doctorita cu halat alb care venise sa o consulte. Asa ca fetita isi ducea traiul in catunul parasit, de doar cateva case darapanate, asteptand sa moara. Singurul lucru pe care si-l dorea inainte de a muri era sa isi cunoasca mama. Era convinsa ca aceasta nu vine pentru ca ea e bolnava. Ca orice copil care isi asuma vina pentru tot ce se intampla in jurul lui. Anastasia o ia pe genunchi si ii spune cu sinceritate ca mama ei nu vine. Si nu pentru ca nu o iubeste ci tocmai pentru ca o iubeste foarte mult dar nu are bani sa ii cumpere un cadou si nu poate veni fara un cadou. Toti cei care au auzit discutia au considerat ca era de preferat o minciuna frumoasa in locul crudului adevar. Dar Anastasia o intreaba ce crede ca ar face-o sanatoasa. Copila ii pune ca a pandit tot felul de mame in timp ce isi alaptau copii ca sa inteleaga ce se intampla si ca e convinsa ca laptele de mama i-ar vindeca inima defecta. Atunci a luat-o in brate si a alaptat-o la san in ciuda varstei. In carte e descrisa gama de emotii de pe chipul fetei in timpul alaptatului si inevitabilul somn de dupa.
La un an localnicul s-a intors sa vada ce face fetita si daca mai traieste. Nu mica i-a fost surpriza cand a gasit o fetita care "renova" tot satul. Impreuna cu prietenul ei, un hasky siberian, a rindeluit, taiat si carat scanduri groase si a reparat podetele la fiecare casuta din sat. Prindea peste dimineata impreuna cu catelul si il dadea la schimb pentru vopsele cu care sa zugraveasca toate casele. Le luase la rand. Ajutata de o batrana din sat, certase pe toata lumea ca sa isi faca curat in curte si in dreptul curtilor ca satul sa fie frumos. Facuse papuci de casa si tot felul de decoratiuni in mica lor casuta si o pastra curata. Si mai cumparase (la schimb pe peste) material de rochie mamicii ei cand o veni. De ce? Ca mamica ei sa fie mandra de ea si de micutul catun si sa poata veni fara cadou.
Povestea e induiosatoare si ne arata cum o simpla schimbare de optica poate schimba un om, dintr-un bolnav ce asteapta sa moara intr-un ... invingator. Si toate astea facut din dragoste si cu dragoste. Atunci cand spui un adevar crud dar din si cu dragoste se pot deschide porti ale dragostei in sufletele oamenilor. Fetita se stia iubita si a putut face lucruri peste puterile si capacitatile ei animata doar de dragostea mamei. Aceeasi fetita care, atunci cand credea ca nu e iubita si lipsa mamei e o pedeapsa pentru faptul ca e bolnava, era o mica epava umana. Dar din fericire si-a gasit motivatia de a invinge: laptele de mama. In intelepciunea sufletului sau curat a gasit cheia de la poarta dragostei: laptele de mama.
Cati dintre noi nu asteptam sa "murim" convinsi fiind ca nu suntem iubiti sau ca ne meritam soarta? Si cati dintre noi reusim sa ne gasim "laptele de mama" pentru a merge mai departe iubind si daruind, infrumusetand cu dragostea noastra spatiul ce ne inconjoara?