"Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spațiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, și doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică.
Potrivit concluziilor acestui studiu,
populația actuală a României este clar înrudită cu populațiile care au
locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și a fierului, adică
acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune în evidență continuitatea
acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Înainte de a
aduce în discuție și celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care
răstoarnă teoria romanizării Daciei și a descendeței romane a poporului
român, să vedem ce este paleogenetica și ce a presupus această
cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt…
Prin urmare, am putea spune că
Paleogenetica este o “fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un
domeniu de studiu al ADN-ului vechi și degradat, Paleogenetica poate
aduce informații importante despre originea și evoluția omului și a
genomului uman, migrațiile populațiilor umane, relațiile de înrudire
ditre populațiile umane vechi și cele actuale. Așadar, ne poate spune,
printre altele, cine ne sunt strămoșii reali. Iar strămoșii noștri reali
nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la această
concluzie și la altele, chiar și mai șocante?
Iată povestea acestui studiu de
paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuții purtate
între domnul Decan al Facultății de Biologie (Universitatea București),
Prof. univ. dr. Călin Tesio și domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander
Rodewald, se naște ideea realizării unui studiu de paleogenetică având
ca scop determinarea originii poporului român. Un astfel de demers
presupunea compararea genetică a unor rămășițe osoase aparținând
populațiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situația
genetică actuală a populației acestei țări, pentru a se verifica gradul
de înrudire.
În proiect s-au alăturat, pe parcurs,
antropologii Andrei Soficaru și Nicolae Mirițoiu de la Institutul de
antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai
mare parte a materialului osos studiat. O altă cantitate de material
osos a fost pusă la dispoziție, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra
Comșa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române. În total,
studiul a avut la dispoziție material osos din peste 20 de situri din
România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un număr de 50 de
indivizi aparținând populațiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din
epoca fierului).
În ceea ce privește probele de sânge de
la populația actuală a României, acestea au fost obținute prin sprijinul
doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din
Ploiești și al Muzeelor de Științe Naturale din Regiunea Prahova,
respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul
Marius Nasta și Clinica de Ftisiologie București.
Și cum o cercetare întinsă pe mai mulți
ani (2003-2006) are și cheltuieli importante, precizez faptul că acestea
au fost finanțate majoritar din bugetul directorial al Institutului de
Biologie Umană și Antropogie al Universității din Hamburg, Germania,
prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald,
directorul instituției, de DAAD – Germania și prin Programul
Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.
Munca efectivă de cercetare a fost
realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoș, în cadrul lucrării de doctorat a
domniei sale, o muncă dificilă și de lungă durată în care condițiile de
securitate ale probelor genetice au fost atât de stricte, pentru a
preveni contaminarea, încât până și curățenia din laborator a fost
realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoș.
Având la dispoziție toate aceste
informații, putem înțelege foarte ușor complexitatea demersului și
prestigiul științific incontestabil al persoanelor și instituțiilor
implicate.
Concluziile
studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spațiul
românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea
a etnogenezei poporului român. Dar pentru a evalua în ansamblu șocul
cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le
prezentăm:
- Între actuala populație a României și
populațiile care au trăit pe teritoriul acestei țări acum 2.500 – 5.000
de ani există o clară înrudire genetică, ceea ce vorbește despre o
continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar
dacă există și urme genetice aparținând diverselor populații migratoare
care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedește continuitatea
și legătura cu populațiile vechi;
- Actuala populație a României se
înrudește genetic în special cu populațiile Greciei și ale Bulgariei,
care s-au dezvoltat într-un spațiu locuit cândva de traci, cu care s-au
și amestecat, și doar într-o mică măsură cu populația italiană;
- S-a mai dovedit, iar aceasta este cea
mai șocantă concluzie a studiului, că o parte dintre italieni, în
special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiți genetic cu populațiile
vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De
unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte
dintre italieni sunt urmași ai tracilor.
Totuși, există o aparentă contradicție:
dacă noi suntem urmașii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii
au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii și italienii se
înrudesc genetic atât de puțin?
Explicația pare să fie cât se poate de
simplă: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus
Livius, fondatorul Romei ) în penisula italică, aici trăiau și alte
triburi cu rădăcini tracice – venetii și etruscii, aceștia din urmă dând
primii regi și alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială.
Totuși, în penisula italică trăiau, în afara populațiilor cu rădăcini
tracice, și populații aparținând altor familii etnice – sabinii și
samniții.
În timp, aceste popualții s-au amestecat
între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare
a populațiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar
la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere
etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ș.a.m.d.
Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400
de ani, între 476, anul căderii Romei și 1861, anul unificării Italiei,
Italia nu a existat ca stat național, această perioadă fiind marcată de
o serie de invazii și strămutări de populații… Cu alte cuvinte, istoria
penisulei italice este marcată de trei etape esențiale în care
populațiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluându-și
semnificativ contribuția etnică în acest spațiu…
Iata că, privind din această
perspectivă, orice aparentă contradicție dispare, deoarece putem
înțelege de ce, astăzi, deși o parte dintre italieni, în special cei din
nord, se mai înrudesc genetic cu populațiile care au locuit în spațiul
carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populațiile României și ale Italiei,
în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puțin.
În concluzie, rezultatele studiilor de
paleogenetică sunt intărite de izvoarele istorice iar mesajul final este
cât se poate de limpede: nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre
italieni sunt urmași ai tracilor!
Cu toate că acest studiu de
paleogenetică are o importanță uriașă în stabilirea adevărului istoric,
cu toate că concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului
național, istituțiile statului român și forurile academice și
universiatare românești care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o
impardonabilă indiferență!
Fiind curios să aflu dacă autorii
studiului au fost contactați de reprezentanții statului român sau de
vreo instituție academică ori universitară care să își arate, în mod
oficial, intersul pentru acesta, i-am întrebat, atât pe doamna Dr.
Georgeta Cardoș, cât și pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o
astfel de posibilitate. Răspunsul a fost NU! A existat o singură
situație în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind
despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat
niciun semn de viață după aceea… În rest, tăcere maximă. Și atunci apare
fireasca întrebare: cui slujesc reprezentanții Statului Român din
politică, cercetare sau învățământ?!…
Pentru că sunt trei concluzii mari și
late născute din acest studiu de paleogenetică, concluzii care vin în
sprijinul păstrării integrității teritoriale a României, în folosul
restabilirii adevărului istoric și a recuperării demnității poporului
român:
1. Conform rezultatelor
studiului de paleogenetică, poporul român se dovedește a fi
continuatorul populațiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani și locuitorul de
drept al acestor melaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când
pretențiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice.
2. Faptul că această
cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei
nu a fost posibilă și nu s-a produs, că suntem un popor mai vechi,
continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie
națională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca
urmare a unei presupuse împreunări a femeile dace cu un amestec
multietnic de coloniști și soldați ai Imperiului Roman.
3. Nu în ultimul rând,
confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor
rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească și mai mult respectul
față de adevăratele nostre rădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea
și mai mult demnitatea națională furată!
De aceea, cred că toți ar trebui să
medităm la următoarele întrebări: Îi putem considera loiali României și
poporului român pe politicienii, academicienii și istoricii care ignoră
sau combat acest studiu (fără ca măcar îl cerceteze!!!), în condițiile
în care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, românii?!
De ce să ignori sau să lupți cu înverșunare împotriva acestor rezultate,
dacă iubești România și Românii?!"
De pe Adevarul despre daci
buna seara!
RăspundețiȘtergereacum am reusit sa citesc acest articol! imi place ce ai scris...
in viata de toate zilele, am descoperit ca in italia se vorbeste foarte mult in dialect, care este altceva decat limba oficiala ... si cuvintele din dialect se aseamana cu limba noastra ... interesant, nu?
foarte!
RăspundețiȘtergereIn ultimii ani s-a cam pierdut mandria de neam si e nevoie de multe articole de genul asta....
Poate ne ajuta sa ne reamintim ca dacii au fost mandri de ce erau, de obarsiile lor si de cultura lor si ca totusi noi suntem urmasii lor....
Ma bucur ca ai trecut pe aici si te mai astept!
minunat articol.
RăspundețiȘtergere