Noiiembrie 21

micile bucurii pe final de saptamana

 Dupa nebunia de ieri, ziua de azi a fost ca un balsam pe suflet. A inceput cu un soare cald, cu un catel iubitor care mornaia cu nasul in hainele mele, probabil povestind ce a facut toata noaptea si cu o pisicuta care torcea pe langa picioarele mele. Pentru ca urma sa merg la biserica m-am bucurat doar de aroma cafelei facuta din inertie. La biserica am fost primita ca de obicei cu multa caldura exprimata prin strangeri de mana (strangerile in brate au disparut odata cu pandemia). Si parca biserica era plina de bunicute. Parca bunica mea, de ziua ei mi-a trimis o gramada de bunicute care sa imi aminteasca ca cineva acolo sus are grija de mine.

Binecuvantarea impartasaniei a readus linistea in sufletul meu de parca ziua de ieri nici nu a existat. M-am intors cu Matei pe jos in timp ce sotul a mai ramas la cimitir pentru cateva pomeniri. Privelistea Ceahlaului in zare, culorile toamnei intre dealuri dar si acel semntiment de vesnicie al satelor din jur ne-a facut sa visam frumos. Costruiam in cuvinte cate o gospadarie imbelsugata din fiecare casa parasita pe langa care ne purtau pasii. Povesti, proiectii, oportunitati ale terenului, toate pareau posibile. Apoi ne-a intampinat valea unde este satul nostru (biserica de parohie e in satul vecin, la cca 2 km de casa noastra). Pamantul negru, proaspat arat era presarat cu parcele nerecoltate de porumb, parcele de livada si gospodarii frumoase. Dealul urmator e presarat cu acoperisuri colorate ale caselor vizibile acum, cand copacii sunt golasi. Iar padurea din stanga a mai pierdut din intensitatea culorilor.  De la cimitir pana acasa ne-a insotit un catel pripeag. Acasa ne-am bucurat de un pranz cu peste, mamaliguta si usturoi. Dupa-amiaza a fost tot cu planuri dar de data asta mai concrete alaturi de sot. Am udat si fertilizat florile din ghivece. Le-am si curatat de frunzele uscate si m-am bucurat ca s-au adaptat bine la interiorul rece deocamdata al firmei. Am masurat partea de curte eliberata de butucii batrani de vie pentru a face loc unor pomi fructiferi dar si unui suport pentru uscat rufe. Iar ziua s-a incheiat cu pregatirea drumului de maine la Iasi. Matei are de depus niste acte la facultate si de luat hainele de iarna. Iar eu vreau sa profit de plimbare. Vrem sa ne intoarcem repede pentru ca vrem sa finalizam renovarea camerei lui. Si cred ca in restul saptamanii vom finaliza proiectul inceput in curte: magazia pentru porumbul boabe. Asta pe langa mutat gunoiul de grajd de anul acesta in platforma de macerat si imprastiat gunoiul macerat pe camp. Mai e de scos si un rand de morcov si pastarnacul, dar pamantul e foarte tare. Speram sa ploua. 
Am pregatit si ladita pentru bulbii de gladiole si dalii. Urmeaza sa ii scot si sa ii depozitez in beci. Si tot la capitolul depozitat intra si uneltele de gradinarit. Dupa ce le adun si le curat.
Luata de val am uitat ca mi-a ajuns firul pentru salul de craciun pe care il incep maine (am cautat un model nou), un lac de unghii de culoarea prunelor si mici decoratiuni pe baterii. Abia astept sa treaca saptamana asta si sa dau jos "craciunul" din pod. Duminica viitoare incepem operatiunea "luminitele". Chiar daca bradul il facem in Ajun sau cat mai aproape de Ajun, de decorat ne apucam de la 1 decembrie. Si incepem cu luminitele de afara. Pana atunci ne bucuram de acest sfarsit de toamna cu temperaturi destul de ridicate si florile de dumitrite.
O saptamana binecuvantata sa aveti!