Azi e rece. Ziua e mohorata si bate vantul. Din cand in cand se arata soarele sau ploua.
Si eu sunt ca vremea... Imi e somn dar nu pot dormi, ma enerveaza orice si m-as ascunde intr-un colt ca sa nu ma vada nimeni...
Ieri am reusit sa fac dulceata de ardei iute si am fiert bulionul pe aragaz. Ploaia nu m-a lasat sa fierb la plita afara iar ceaunul mare, pentru fiert zarzavat nu incape pe aragaz. Am facut cafea, supa si biscuiti cu dovleac. A mai ramas jumatate de dovleac pentru zilele urmatoare.
Pe santier azi e pauza. A pus gresia ieri dar nu s-a intarit asa ca facem echilibristica pe scanduri sprijinite pe capete pe boltari, astfel incat sa nu atingem gresia. Si daca nu s-a intarit, nici usa nu poate fi montata astazi. Incerc sa ma ocup de curatenia din casa dar bat pasul pe loc.
In acelasi timp lucrez intes cu mine. Procesul de scotocire in amintiri e destul de obositor si uneori dureros. Alteori se lasa cu furie, cu neintelegere, cu revolta. Incerc sa vad partea buna sau lectia invatata dar nu de fiecare data e usor de ”simtit„. Cu logica stau bine, gasesc repede partea buna dar cu emotiile e mai greu....
O seara de sambata frumoasa tuturor si o duminica binecuvantata!
Cred ca lucrurl de care m-am ferit cel mai mult e exact acel proces de rascolire de amintiri, mai ales dureroase. Nu cred că aș putea să fac ceea ce faci tu în acest demers al tău. Îți doresc succes, să ajungi acolo unde ai nevoie să ajungi.
RăspundețiȘtergereSe aplica principiul ranilor infectate: nu le poti vindeca pana nu le deschizi si le cureti. Cele evidente sunt cel mai usor de vindecat iar usurarea si linistea de dupa te face sa continui doar ca apar unele mai ascunse si mai subtile pe care nu le stii dar care influienteaza comportamentul si viata in general. Si incepusem sa devin nemultumita fara motiv si foarte critica atat cu mine cat si cu ceilalti iar asta nu doar ca ma deranja dar se simtea in casa si in jurul meu. Multumesc!
ȘtergereInteleg principiul. Ma gandesc a ranile din copilarie eu le-am cam curatat bine. Am trecut si eu prin perioada aia de ursuz si critic dar la mine s-a datorat unor intamplari mai recente si au ca substrat nerecunoasterea eforturilor pe care le depun in orice activitate intreprind. Personal ma lupt cu mine sa nu ma simt nevoia acestor recunoasteri din partea unor persoane care nu sunt pur si simplu in stare sa recunoasca decat eforturile lor proprii.
ȘtergereIntamplarile recente vin sa vindece ”traume” vechi pe care nu ni le amintim. Unele sunt bine pitite sa nu le vedem iar altele se ascund bine sau se deghizeaza in altceva. Nevoia de recunoastere aduce multa nemultumire si vine de la lipsa de apreciere (”copilul trebuie pupat doar in somn”, ”lauda de sine nu miroase-a bine”,”sa ii laude altii” si multe alte vorbe ale parintilor nostri din acea vreme) sau comparatiile din copilarie (”a lu” cutare de ce poate?”). Am avut-o si eu pe asta pana am invatat ca tot ce fac, fac pentru mine (chiar si cand ajut pe cineva tot pentru mine o fac) si pentru ca vreau eu, e alegerea mea si o fac cu drag nu pentru recunoastere si nu pentru ca trebuie. M-a ajutat comparatia cu florile care infloresc pentru ele nu pentru altii, ca asa e ”datul” lor si nu ca sa le admiram noi... E un proces de durata, uneori mai revine sentimentul de nemultumire si acel gand ”la cate am facut pentru el/ea....” sau ”nici macar un multumesc, ceva acolo...” dar il alung repede cu ”de ce am facut asta?” si imi dau seama ca le fac pentru mine, pentru constiinta mea linistita, pentru ca asta e felul meu si ca acolo Sus cineva contorizeaza si da inapoi din alta parte, daca eu nu ma agat de recunoastere. Si daca ma uit in urma, la vremuri grele, am primit mult mai mult decat as fi visat eu. De la vorbe bune pana la sprijin consistent.
ȘtergereDin fericire pentru mine, eu am avut o copilărie în care am simțit din plin suținerea adulților din jurul meu. Nu zic că a fost totul perfect roz și fără probleme ( exista comparatia cu altii dar nu a durat mult). Eu ma lovesc de neîntelegeri, de nevalidarea aia de spuneam mai sus, acum adult la casa lui, din pacate job-rile pe care le avem, prin natura lor nu prea ne-au unit si ne-am cam format diferit. Cand suntem impreuna....e dificil
Ștergere