Fila de jurnal 30/10 - Dor de frumos si dulce

 O zi frumoasa de toamna. Norii cern marunt picuri de ploaie. O linisite binecuvantata e peste sat. Doar firisoarele de fum din cosurile caselor invaluie cald stratul de frunze colorate. 

Sunt inca nauca pentru ca ultimile doua zile au fost tumultoase. M-au scos din rutina mea zilnica si oarecum monotona. Am vizitat un mic orasel de munte, incarcat de traditii, istorie si sfintenia manastirilor din jur, Targu Neamt, si parca m-am molipsit de spiritul ghidus a lui Creanga, am simtit vesnicia si spiritul parintelui Cleopa si m-am hranit cu bucuria de a trai a oamenilor pe care i-am cunoscut.

Au fost doua zile cu un amestec de informatie si bucurie, cunostinte noi si oameni noi, entuziasm si precautie, femei minunate dar si barbati care stiu sa le sustina in drumul lor de a schimba in bine ziua de maine, in misiunea lor de a lasa o lume mai buna copiilor lor. 

alaturi de prietena mea

Evenimentul creat de femei si pentru femei a adunat la un loc femei antreprenori, femei cu cariere de succes in diverse domenii, femei care ajuta alte femei pentru ca impreuna sa faca o lume mai buna. La eveniment au fost prezente si autoritati atat locale cat si centrale. Informatiile au fost diverse, bine structurate, cu propuneri punctuale dar si cu dezbateri constructive. Depre eveniment puteti citi mai multe aici. 

In prima zi, unul din subiectele dezbatute a fost practica elevilor din invatamantul dual dar si liceal, formarea lor practica astfel incat la finalizarea studiilor sa poata face parte din colectivul in care au invatat, implicarea antreprenorilor in acest proces dar si adaptarea legislatiei la nevoile atat ale antreprenorilor cat si a tinerilor.

Un alt subiect fierbinte a fost despre atragere de fondurilor, despre legislatia muncii dar si informatii financiare atat de necesare intr-un spatiu legislativ fluid, in continua miscare.

Mi-au placut mult prezentarile, femeile extraordinare care au venit in fata publicului pentru a spune din povestile lor, de a ne oferi un exemplu de dinamism, entuziasm si pasiune pentru ceea ce fac dar si pentru a vorbi despre piedici, obstacole si luptele lor. Despre doamnele care au facut acest eveniment posibil nu e nevoie sa spun ca au reusit sa faca sa para totul simplu si frumos dar doar cei ce stiu cata munca, daruire si organizare implica un asemenea eveniment se pot minuna de imaginile impecabile afisate la eveniment. 

Ca sa vorbesc despre fiecare in parte mi-ar trebui multe zile, multe postari si multe, forte multe superlative, acele superlative pe care nu le-am folosit ani de zile s-ar concentra in aceste postari. Probabil o voi face dupa ce emotiile se mai linsitesc si informatiile se vor sedimenta.

doamna Marcela si prajiturile ei

Ce pot spune azi, e ca am cunoscut o doamna cu o pasiune pentru dulciuri si nu numai. Am mancat cele mai bune prajituri in prima seara iar in a doua seara am intalnit cel mai pufos cozonac si cele mai aromate placinte cu branza. Daca ajungeti in zona nu ezitati sa o cautati iar daca sunteti din zona si aveti nevoie de dulciuri sau aperitive pentru un eveniment traditional sau mai pretentios nu ezitati sa o contactati. E o super femeie cu o mare pasiune pentru ceea ce face. Si e si modesta, de asta are nevoie sa vada ca acea pasiune e recunoscuta si apreciata. Au fost atat de bune ca am ignorat recomandarile medicului cu privire la dulciuri si am riscat o criza de hiperglicemie dar am luat si  la pachet. M-am gandit ca fiind sub influienta emotiilor zilei, aveam nevoie de dulciuri iar acea bogatie de texturi si arome au venit ca o incununare a zilei. A doua zi dimineata, linistita si vesela le-am incercat la cafea. Imi propusesem sa mananc doar una, cu alune si ciocolata dar gustul a fost atat de bun incat am mai incercat una si inca una pana s-au terminat. Ce am retinut e ca nucile aveau gust de copilarie. Seara a venit incet pentru ca asteptam sa gust cozonacul si placintele. Ma gandeam ca prajiturile au creat asteptari mari si ca cele doua produse traditionale le fac si eu bune si cum se intampla in aceste situatii, mai intervine si orgoliu. Toate gandurile mele au fost puse la colt cu prima gura de cozonac care se topea in gura. La placinte deja nu mai puteam fi atenta la nimic din jur. Erau super gustoase si aromate. Te duceau cu gandul la amintirile lui Creanga. 

Si ca o confirmare a faptului ca prajiturile au fost fantastice, Matei ma intreaba in seara asta cum putem lua si noi prajituri macar o data pe luna ca tare bune au mai fost.

Asa ca va recomand cu toata dragostea sa o cautati pe doamna Marcela la Grumazesti, Neamt pentru o experienta unica.

Fila de jurnal 23/10 - despre micul meu proiect special

 A plouat putin azi-noapte. Miroase a umed in curte iar soarele e cam timid. Raceala mea e pe duca dar inca nu renunta. M-am trezit cu o durere de frunte dimineata chiar daca ieri, cat am stat pe afara, am purtat banderola pe cap. Si azi e ultima zi de antibiotic. Nasul inca e infundat iar tusea inca ma sacaie. Zilele trecute am intrat intr-un magazin si am auzit pe cineva tusind. Era atat de firesc. Spre deosebire de acum 2 ani, cand am intrat intr-un hipermarket de bricolaj si am fost nevoita sa ies afara pentru ca, de la masca, aveam ceva in gat si am tusit usor. Lumea din jur s-a indepartat si ma priveau ciudat tare.

Zilele trecute mi-am adunat jurnalele vechi pentru un proiect de suflet. Aseara am facut o incursiune in ele, pentru niste articole noi din materiale vechi. Uitasem multe trairi din acea perioada dureroasa care m-a condus la acest blog. Ce m-a surprins a fost o pagina in care scriam ce imi doresc dupa ce se termina acea nebunie, si care descria exact viata mea de acum. Nu mai vorbesc despre pagina in care vorbeam de ce simteam ca va urma cu aproape 2 ani inainte... Abia astept ca proiectul meu de suflet sa prinda contur. As avea 2 luni la dispozitie sa il materializez. Imi doresc sa fie gata de craciun.

Cursul de dezvoltare personala a trecut de partea de cautari si vindecari a ranilor trecutului asa ca apele sufletului incep sa se limpezeasca. Acum vorbim de rearanjari de emotii, de schimbari de credinte limitative, de identificare si inlocuire de tipare mentale. Interesant e ca eu vad schimbari la cei din jurul meu si mai putin la mine. De exemplu ieri a fost o situatie in care, in trecut, sotul meu s-ar fi suparat foarte tare si ar fi luat-o personal dar peste care, acum a trecut glumind. A fost doar un moment de stop in care parea ca isi analizeaza emotiile si se gandeste cum sa reactioneze. Parea ca si el a fost mirat de lipsa  tumultului de emotii. Pana si la Matei a disparut starea conflictuala si nu mai ia totul personal. Nu mai pare sa se simta incoltit la fiecare remarca. Si pentru ca la acest curs intram intr-o etapa de sedimentare a cunostintelor acumulate, m-am hotarat sa intru intr-un program nou de 40 de zile cu o doamna care mie mi-a placut mult si care imbina aceasta latura a dezvoltarii personale cu rugaciunea. Mi-ar fi placut sa se suprapuna cu perioada postului dar poate ca cele 3 saptamani decalaj pregatesc acea calatorie minunata spre Craciun. Abia astept sa inceapa.

Saptamana viitoare e destul de aglomerata in curte. Matei fiind in vacanta ca profesor a plecat la Iasi sa isi rezolve ceva probleme administrative la facultate asa ca ma pot ocupa de curte si gradina fara sa imi fragmentez ziua cu pregatirea meselor de pranz care erau cele mai consistente pentru Matei (cand venea de la scoala) si care sunt doar gustari pentru mine si sotul meu. 

Saptamana trecuta a trecut prea repede si cu peripetii astfel incat nu prea am reusit sa ma bucur de partea de provocare. La mine era planificata ca fiind cu decoruri de toamna. Am facut cateva aranjamente mici pe ici pe colo dar nu am reusit sa le fac poze. Dupa ziua de luni cand am fost dupa masina, au fost zile cu plimbari la medic, la farmacie si am incheiat-o cu un drum la Iasi pentru a-i duce bagajul lui Matei dar si pentru ca mama sa mearga la control la medic. Ieri nu prea stiam cu ce sa incep sau cum sa le ordonez pentru a face cat mai multe si a fi mai eficienta. Dar nu mi-a iesit asa ca m-am ocupat de ce mi-a atras atentia mai tare si am lasat restul pe saptamana viitoare. 

La ultima comanda Oriflame, am primit cadou un ruj metalic. In prima faza arata ciudat dar ca accent peste un ruj mat intens arata bine. Si tot saptamana asta vreau sa imi vopsesc radacinile parului pentru ca vineri merg la un eveniment intersant. 

Se anunta o saptamana interesanta!

La voi cum e?

Fila de jurnal 18/10

 O dimineata insorita. Ieri a picat bruma. O bruma groasa. Si daca vineri spuneam ca mai las ardeii si vinetele, astazi voi intra la curatat gradina de rasaduri. Ziua de ieri a fost de plimbare. Am fost sa vedem o masina si ne-am intors cu ea. Raportul intre pret si calitate e destul de bun. Singurul detaliu care neceseta  mai multa atentie e inmatricularea. Nu a fost inmatriculata in Romania. 

Plimbarea a fost faina, vremea buna, peisajele superbe. Toamna adauga multa culoare naturii. Nu am mai fost de mult spre sud si mi-a placut acea mica parte de autostrada din jurul Bacaului.

Si pentru ca ieri a fost luni, am economisit de la prima ora.

Pe partea de dezvoltare personala, dupa saptamana de "pauza" au venit zile in care am dat de lucrul cu fricile. A fost interesant sa descopar sursa unor frici. Credeam ca am depasit/iertat momentul fracturii de coloana dar se pare ca inca mai e emotie acolo. Si chiar multa, chiar daca partea buna a intamplarii am vazut-o de atunci. A fost totusi un moment de cotitura in viata mea. Un moment care mi-a schimbat scara de valori si modul in care priveam viata. Toate preocuparile colegelor mele de facultate pe care le avusesem si eu pana in acel moment au devenit atat de banale si nesemnificative... Imi placea sa spun ca a fost momentul maturizarii mele dar poate ca a fost momentul imbatranirii mele. Atunci a disparut bucuria, curiozitatea si naivitatea. Le-am reinvatat 10 ani mai tarziu tot in urma unui "sut in fund" de la viata dar nu au mai fost la fel. Inca mai exista frica, retinerea iar de responsabilitate nici nu mai vorbesc... E adevarat ca atunci am invatat ca pot face tot ce imi propun in orice conditii iar asta mi-a prins bine in incercarile de mai tarziu, dar tot atunci am invatat si ca totul se poate schimba intr-o clipa de neatentie ceea ce m-a facut mult prea precauta. Interesant e ca pentru multe momente din viata mea am descris emotia ca fiind "o cadere in gol". In general era vorba de acele momente in care nu puteam face nimic, sau cand emotia ma bloca sau se schimba brusc situatia. Se pare ca am experimentat si fizic acele cuvinte. Si mai interesant e ca nasterea mea a fost precedata de o cadere. Sau a fost provocata de caderea mamei pe zapada. M-am nascut cu cateva zile mai devreme decat era prevazut din cauza acelei caderi pe sezut in zapada a mamei. Obisnuiesc sa glumesc ca sunt cazuta in cap inainte de a ma naste, ca o justificare a faptului ca nu prea ma incadrez in toate normele. Iar cea mai mare frica a mea e frica de cadere de la inaltime. Nu ma pot apropia de o margine daca nu exista o balustrada solida. Ma pot uita in fantana daca exista margine solida de care sa ma sprijin dar nu ma pot apropia de marginea unei terase de exemplu si mi se face rau si daca vad pe cineva pe o margine. E o tema care se pare ca se repeta in viata mea dar inca nu i-am identificat mesajul sau poate lectia din spatele tiparului.... Pot medita la asta in timp ce imi curat gradina sau pregatesc mancarea pentru ziua de maine cand am ceva oameni la treaba.

Salul meu in culorile craciunului a ajuns la jumatate. Aseara am inceput cel de-al doilea ghem. Merge mai repede decat prima data. Ieri, la drum, am lucrat la salul in culorile toamnei. A ajuns si el la o treime. De cand am timp pentru mine se pare ca am timp pentru toate. A disparut criza de timp sau mai bine zis presiunea pe timp. Exista un timp pentru orice si cu putina atentie reusim sa il identificam.

Fila de jurnal 15/10

 O zi superba de toamna. Ieri m-am plimbat pe jos prin oras, mi-am luat un gloss si o masca de fata de la SinSay, o fata de pernuta pufoasa (o folosesc ca husa la un taburet), sosete de iarna baietilor si ciorapi  grosi (60 den) pentru mine de la Pepco apoi mi-am refacut stocul la produse de curatat. 

Ca bonus am baut un ceai aromat cu o prietena si fica ei. A fost o zi de sarbatoare relaxanta. Si mi-a facut bine mersul pe jos prin oras. Am constatat ca nu ma mai "dor" unele locuri sau zone. Chiar am privit totul cu curiozitate si am remarcat schimbarile. Am trecut si prin parc si m-am bucurat de schimbari si de toamna. Am privit cu incantare un grup de adolescenti ce exersau pasi de dans si copiii mici ce alergau dupa frunze. 

Astazi m-am ”relaxat” cu un maldar de rufe de calcat care mi-au ocupat mai bine de jumatate de zi si urmeaza cateva  piese de imbracaminte care au nevoie de mici reparatii. Asta ca sa termin cu restantele la rufarie ca sunt amanate de mult, dar probabil azi le-a veit si lor randul.  Apoi o tura de aspirator si probabil voi termina seara cu o noua sesiune de curs si un film relaxant. In micile pauze de calcat am cules niste gutui cazute pe jos. Poate luni dimineata fac o tura de dulceata. Si tot pentru luni mi-am pregatit un cos de vinete de copt. Probabil voi adauga si un cos de ardei si gogosari....

Azi as mai face si o incursiune in hainele groase. Se pare ca se cam raceste vremea si e nevoie sa le scot, sa le aerisesc si sa le pun in zone mai vizibile si mai accesibile. Dar asta e in functie de timp...

O seara magica tuturor si o duminica binecuvantata!

Fila de jurnal 14/10

 O noua dimineata umeda de toamna. In casa s-a mentinut caldura iar cafeaua completeaza tabloul diminetii. Pisoii mici sunt din ce in ce mai jucausi iar motanelul Junior e mai galagios decat tatal sau. Miauna sa il iau in brate de cum ma vede iar dimineata "povestesc" amandoi ce au facut peste noapte pe diverse tonuri.

La provocarea toamnei, saptamana asta m-am ocupat de linistea sufletului meu. Activitate sustinuta si de cursurile de dezvoltare personala si de activitatile de toamna. Am ascultat muzica tot timpul si lumanarile au fost nelipsite. In plus am lucrat la identificarea tiparelor mentale din dialogul interior si inlocuirea lor. De exemplu aveam obiceiul de a spune ca "nu mai pot" cand oboseam (cred ca preluat de la mama din copilarie) si acum ma corectez inlocuind cu "sunt un pic obosita dar multumita de ce am facut". Sau "ar trebui sa....dar cand vom avea bani" l-am inlocuit cu "mi-ar place sa .... cat de curand". Si tot la capitolul curatenie in ganduri am descoperit ca am obiceiul de a zice ca "nu am facut nimic" fie la final de zi fie cand ajut pe cineva asa ca, la final de zi, imi notez tot ce am facut peste zi multumind ca a fost o zi spornica (trec si ce am facut pentru mine - citit, crosetat, etc) iar cand ajut pe cineva si imi multumeste ii amintesc ca am facut cu drag. Si bineinteles ascult muzica. Dimineata e cu muzica celor mai frumosi ani:

Iar seara imi place mai lina:

Si daca in cadrul provocarii se vorbea si de curatenie in diverse zone, eu mi-am pregatit bucataria de vara pentru toamna. Adica am facut curatenie generala cu sters dulapuri in interior si exterior, reorganizat unele rafturi, verificat perioade de garantie, tras dulapurile de jos si curatat in spate, sters si depozitat diverse instrumente/aparate (de ex masina de bulion) pe care nu le voi mai folosi pana la vara, reorganizat congelatorul, curatat soba si pregatita de foc si pus covorase pentru ca incepe sa se simta frigul la picioare pe gresie. Mai am de treaba o zi doua la detalii (sters geamuri, calcat si pus perdea, filtru la hota, etc) si apoi ceva decoruri de toamna saptamana viitoare. 

La capitolul gradini, cea de radacinoase e pregatita de arat si am inceput curatarea la gradina cu fasole. Dureaza mai mult pentru ca adun doar cat sa asigur o masa la capre. 

La capitolul lucru de mana am desirat in 2 ore salul in culori de craciun pentru ca era un pic cam mic si cam dens. Acum il refac cu un croset mare, de lana si imi place pentru ca iese pufos si clar mai mare. Lucrez in paralel si un sal de lana in culori de toamna mai gros.

O zi binecuvantata tuturor!

Fila de jurnal 11/10

 O dimineata de toamna cu miros de ceata si frunze uscate sfaramate. Soarele se ridica usor si anunta o zi frumoasa. Mirosul de gutui este suav si imi aminteste cat de buna e dulceata iarna. 

 Am si racit un pic sau poate doar alergia mea la umezeala isi anunta prezenta. Cert este ca sunt un pic infundata si imi simt un pic capul greu. 

Ieri a fost o zi frumoasa doar ca au fost intarzieri la ridicarea masinii stricate si nu am reusit sa plecam dupa cea noua. Odata cu masina am trimis si niste electrocasnice defecte. Intentionam sa le tin pentru  reducerile de la achizitia unor electrocasnice noi, dar am profitat de situatie si am decis sa eliberez spatiu (sa fac loc). Astazi suntem un pic blocati dimineata dar cred ca se vor rezolva toate cum e mai bine pentru noi.

Eu am economisit ieri de dimineata si am reusit sa incep curatenia in bucataria de vara. Am pregatit soba pentru aprins focul de acum. Peste vara a fost spatiu de depozitare. Si ca sa o pot elibera a fost nevoie sa reorganizez un pic camara si asta mi-a luat destul de mult timp. Astazi urmeaza sa continui curatenia cu frigiderul si dulapurile de bucatarie si eventual sters geamurile daca nu apare ceva neprevazut. Si vreau sa fac placinte cu branza si clatite cu dulceata pe dupa-amiaza. Nu am mai facut dulciuri de ceva vreme si astazi e un moment potrivit pentru ceva dulce de casa.

O zi de marti  minunata tuturor!

Provocarea de octombrie - Caminul tau, un colt de rai! saptamana 2

 Pentru a doua saptamana, Irina propunea o conectare cu sinele. Intr-o varianta mai veche, a doua saptamana era despre politete si autocontrol. Asa ca eu le voi contopi cumva si voi fi politicoasa si blanda cu mine. 

Imi place lumanarea mea parfumata si gandurile de recunostinta asa ca ii voi adauga un mic decor de toamna si o muzica relaxanta. Imi doresc sa imi observ gandurile si sa le elimin pe cele in care ma critic, sau sunt aspra cu mine, gandurile in care ma cert ca nu am facut una sau alta si as vrea sa le inlocuiesc cu ganduri in care ma laud pentru ce sunt si ce fac zilnic. Vreau ca in fiecare zi sa fac ceva pentru mine, un relax de alint (o plimbare, o baie aromata si inspumata, un ceai aromat, o discutie relaxanta cu o prietena, o vizita la coafor sau la manichiura, un masaj sau pur si simplu o rugaciune de multumire). Si vreau sa incerc un exercitiu pe care l-am auzit saptamana asta intr-un seminar care pare stupid dar se pare ca super bun: sa stau de vorba cu mine privindu-ma in oglinda. Am constatat ca nu prea ma privesc in oglinda. De fapt evit oglinda. Si cand ma uit, ma uit doar la exterior, sa fie toate la locul lor si in regula. As vrea sa ma vad asa cum ma vad ceilalti si sa ma privesc in ochi asa cum ii privesc pe ceilalti. Sa vad si eu ce se vede in ochii mei de fapt. :). Probabil ati zambit asa cum am zambit si eu cand am auzit. Dar gandul nu mi-a dat pace si am inceput sa ma observ. Si i-am dat dreptate doamnei care vorbea: nu ma prea privesc in oglinda, cam fug de mine si reduc discutiile cu mine doar la critica. As vrea ca la sfarsitul acestei saptamani sa fiu cea mai buna prietena a mea si cel mai inflacarat fan.

Si asta in timp ce imi decorez casa si curtea de toamna.

”pusculita abundentei”

 E un program conceput si promovat de Alina Șutu pe FB pentru implementarea unui obicei financiar sanatos. Programul a inceput de curand (3 oct) si dureaza 52 de saptamani. Sunt saptamani in care, in fiecare luni, economisesti o suma de bani. Frumusetea programului e ca iti stabilesti de la inceput ce suma intentionezi sa economisesti si ce vei face cu acea suma de bani la final. De preferat sa iti satisfaci o dorinta personala  dar poate fi si a familiei (o excursie, cadouri de craciun). Si pentru ca e un grup de dezvoltare personala, exista si un set de afirmatii ce trebuie scrise zilnic in aceasta calatorie de 52 de zile. 

Eu, recunosc, ca stau prost la capitolul economisit. Mai strang uneori pentru cate un obiectiv bine stabilit dar pe perioade scurte de cateva luni. Doar ca atunci cand am intrat in ei le gasesc repede locul. Asa ca m-a incantat provocarea celor 52 de spatamani si chiar daca suma e mica visez la o vacanta. Vreau sa ma pot tine de provocare si pentru asta mi-am cumparat o cutiuta care sa ma motiveze, in care sa imi tin economiile. Si pentru ca am simtit intotdeauna sarbatorile de iarna ca o perioada plina de bucurie, cadouri si abundenta, am optat pentru o tema de craciun ca sa pot face asta cu bucuria si entuziasmul cu care astept craciunul.

Cum vi se pare aceasta provocare? 

Va intereseaza?

Mie mi se pare interesanta si oricum voi posta in fiecare luni ceva pe tema economisirii si ca am economisit asa ca va astept si pe voi fie cu un comentariu la postare, fie cu cate o postare.

Fila de jurnal 8/10

 Azi a fost o zi foarte interesanta. Ieri am fost plecati la Iasi. Ne-am intalnit cu oameni dragi de departe. M-a bucurat mult entuziasmul si bucuria lor. La ultimile intalniri erau obositi, impovarati de viata si de vremuri. Acum pareau mai tineri si mai veseli. La despartire le-am spus sa se bucure de fiecare minut si mi-au raspuns ca tocmai au rescoperit cat de importanta e bucuria. Am stat de vorba in balcon ca acum 30 de ani cand ne-am cunoscut, colege de camera intr-un camin studentesc, fiecare de la alta facultate. Am avut multe colege de camera de-a lungul anilor dar prietenia ce s-a legat atunci a dainuit peste timp si peste timpuri. Am trecut una langa alta prin vremuri tulburi cand pentru una cand pentru alta, timpuri in care viata ne-a dus pe fiecare pe alt drum si totusi cand ne-am reintalnit am continuat ca si cum nu ne vazusem de ieri. Si nu e de mirare ca lumea ne intreaba daca suntem surori sau ca vecinele de la bloc ne cam confunda. 

Drumul inapoi a fost extrem de aglomerat si daca la dus am facut o ora jumate, la intors am facut mai mult de 3ore. Am ajuns pe intuneric. Acasa ne astepta un concert de animale cu masa de seara amanata dar si un parfun naucitor de ”regina noptii”. In plina toamna florile mele au inebunit. Si liliacul chinezesc ne ameteste cu parfumul florilor. De regula se usca pe la finalul lui august. Am adormit tarziu, la ”ore mici” adica pe la 2 noaptea si dimineata a venit prea repede. Doar ca a venit cu o surpriza nepalacuta: nu aveam curent electric. Cafeaua tare de dimineata am inlocuit-o cu o cafea mai slaba la ibric facuta pe ultimile palpairi ale buteliei de gaz. Mi-am facut o lista lunga si extrem de ambitioasa de treburi ce voiam sa le fac astazi insotita de o a doua cana de cafea, sperand sa devin functionala. O alta surpriza a fost ca a aparut un drum neplanificat in oras. Am profitat de drum ca sa ne rasfatam cu cate un ecler cu glazura de cafea si sa umplem butelia cu gaz. O buna prietena mi-a zis ca arat odihnita si relaxata. Era cat pe ce sa incep sa explic ca nu sunt dar m-am oprit la timp si am spus un multumesc. Mi-am amintit ca nu stiu sa reactionez la complimente si ca ar fi vremea sa invat. Nu prea am fost laudata in copilarie sau poate ca mi-au lipsit laudele din partea unei anumite persoane. 

Intre timp a venit si mesajul ca alimentarea cu energie electrica a fost reluata. In drum spre casa sporovaiam relaxati despre previziunile astrologice de week-end in care spunea ca e nevoie sa lasam ceva vechi sa se duca ca sa ne bucuram de ceva nou si mai bun ce va sa vina, cand s-a oprit motorul masinii deodata. A avut Doamne Doamne grija sa fie pe drum drept. Nu a durat mult pana cand un prieten ne-a ajutat sa ajungem cu masina acasa. Acasa a venit si verdictul ca motorul si-a dat sfarsitul. Au urmat calcule, prospectari si decizia a fost ca batrana masina merita pensionata. Ce a fost surprinzator e ca nimeni nu s-a enervat sau suparat. Toti ai casei s-au concentrat pe gasirea solutiei si mai putin pe problema in sine. La scurt timp am gasit o alta masina, tot in prag de pensionare dar care se tine mai bine si corespunde nevoilor si bugetului nostru, pe care urmeaza sa o vedem zilele urmatoare. Se pare ca lucrul cu mine pe calea dezvoltarii personale da roade. Si nu doar eu sunt mai bine ci si cei din jurul meu. Din ce in ce mai bine. 

Seara a venit cu liniste sufleteasca si bucurie ca evenimentele de peste zi nu ne-au afectat foarte tare. O ciocolata calda cu frisca si fulgi de ciocolata e numai buna pentru a incheia o zi atat de interesanta. Iar lista ambitioasa de dimineata a ramas pe alta zi, astazi nu am putut bifa nimic....

Fila de jurnal 5/10

 Au trecut deja 5 zile din octombrie. Vremea e calda si frumoasa ziua, dar rece dimineata si seara. Seara e cu foc in semineu, cu ciocolata calda si cu lucru de mana. Azi a fost o zi mai lenesa in gospodarie dar intensa emotional. In cadru cursului de dezvoltare personala, am avut astazi o sedinta personala cu un terapeut. Am fost binecuvantata cu un om deosebit, calm, bland si ferm. Am facut cunostinta cu o noua tehnica de vindecare emotionala si am aflat lucruri uimitoare despre mine. Sedinta pe care o estimasem la o ora s-a lungit la aproape doua. Timpul a trecut ca o clipa. Am crezut ca s-a intamplat ceva cu ceasul. Nu imi venea sa cred ca a durat atat. Restul zilei am fost somnoroasa dar cu o stare de bine pe care nu tin minte sa o mai fi avut. Imi amintea de zilele de vacanta la bunici, fara griji si fara planuri. Cu toate astea am reusi sa rezolv din treburi fara sa simt ca trebaluiesc. Acum daca ma uit in urma as putea bifa o lista destul de lunga. Zilele trecute am reusit sa eliberez gradina de radacinoase si sa le depozitez. Am cules si ceapa verde, marar si patrunjel verde. Mai am de eliberat gradina de fasole zilele astea si cartofii. Sper sa termin cu gradinile saptamana asta ca de cealalta sa ma concentrez pe curatenia in curte. 

La hol am stagnat zilele astea dar se anunta o revenire de maine. Sotul se programeaza in functie de vreme: daca vremea e buna lucreaza afara prin curte sau gradina, daca e urata (ceata, ploaie, nori) lucreaza la hol. Si cum zilele astea a fost cald si frumos, a lucrat pe afara.

La reducerea ritmului lucrez fara sa ma gandesc prea mult. Dimineata imi bau linistita cafeaua si imi fac temele la curs. Nu mai fac liste ci doar imi pun intentia sa fac una, doua sarcini in curte/gradina si  una, doua sarcini in bucatarie si eventual o sarcina suplimentara in casa. Sarcina suplimentara poate fi calcat rufe, curat intr-o camera pe langa ordinea de dimineata sau de reorganizat un dulap. Dupa masa de pranz imi iau o noua pauza de cafea fara cofeina in care citesc sau ascult ceva. Seara e pentru ciocolata calda si filme cu crosetat sau blogareala. Am ajuns la performanta de a nu ma simti vinovata pentru acest timp al meu cu mine. Iar lipsa vinovatiei duce la lipsa panicii ca nu imi ajunge timpul sau ca nu am terminat de facut ceva. Am constatat ca am mai mult spor cu aceste pauze decat fara ele. Si mai am un obicei: duminica ies cu sotul meu in oras. Fie ca stam la o terasa si bem o cafea, fie mergem la o cofetarie si ne alintam cu ceva dulce avem un timp in care sa fim doar noi si sa ne dam o pauza de incarcat bateriile inainte de o noua saptamana. Uneori imi fac si un moft adica imi cumpar o prostioara (o lumanare, o decoratiune, sosete colorate etc) sau fac cumparaturile pentru saptamana urmatoare. Noutatea e tot lipsa vinovatiei ca sunt cheltuieli suplimentare nejustificate si constatarea ca ne face bine aceasta iesire. Abia o astept pe urmatoarea...

Provocarea de octombrie - Caminul tau, un colt de rai!

 De dimineata, Andreea mi-a reamintit de provocarea de octombrie. Toata luna septembrie m-am gandit la provocare si cum am intrat in octombrie am uitat de ea. Ma bucur ca Andreea a dat startul anul acesta. Despre provocare Irina a scris in fiecare an iar eu am preluat ideea si aici, pe blog. E o provocare la mijloc de toamna care ne invita sa reducem ritmul si sa mutam atentia de la treburile curtii spre interiorul casei, de la activitatile din exterior la care ne provoaca vara, la cele de interior spre care ne indreptam iarna. E o provocare care ne strange in bucatarie, locul unde pulseaza inima casei. Spre deosebire de anii anteriori, anul acesta voi adapta putin provocarea nevoilor mele actuale.

Va invit in aceasta frumoasa calatorie indiferent de forma pe care o preferati. E o provocare de 5 saptamani in care incercam sa ne ne bucuram de toamna, de caminul nostru si de fiecare din noi. Incepem cu prima saptamana:

Saptamana 1: 2-9 octombrie

Cumparati o lumanare deosebita si aprindeți-o zilnic

Eu o voi aseza in salon - inima casei noastre. De cate ori o privesc, imi amintesc sa fac o mica rugaciune pentru linistea casei sau de multumire pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu. 

Tot lumanarea as vrea sa imi (re)aminteasca sa reduc ritmul, sa binecuvantez tot ce e in jur de la ”acoperișul de deasupra capului” la umarul pe care imi odihnesc fruntea atunci cand sunt obosita, de la mancarea de pe masa pana la zambetele celor dragi, de la cafeaua de dimineata pana la ceaiul de seara.

Imi pun intentia ca saptamana asta sa imi rezerv cateva minute pe zi in care sa ma decuplez de la tot ce implica viata cu nelinistile si grijile ei si sa ma cuplez la mine si la Dumnezeu. Vreau sa (re)descopar toate calitatile puse de Doamne Doamne in sufletul meu si sa le (re)pun in valoare. O saptamana in care sa caut cea mai buna versiune a mea si sa o gasesc cu ajutorul Lui Dumnezeu.

O saptamana in care sa nu ma mai critic, sa fiu blanda cu mine, sa (re)invat sa spun ”vreau” in loc de ”trebuie”  si sa inteleg ca daca nu am reusit sa fac ce mi-am propus, mai e si maine o zi. 

O saptamana in care sa ma pun pe primul loc in viata mea, pentru ca daca eu sunt bine cu mine si in armonie cu divinitatea, voi fi bine si cu ceilalti. Sa imi amintesc ca starea de spirit a caminul nostru este o reflexie a starii mele de spirit. Daca eu sunt bine, vor fi bine si ceilalti ai casei. Femeia este sufletul caminului, inima lui. Asa ca saptamana asta vreau sa (re)invat sa ma bucur de fiecare clipa.

Saptamana aceasta se lucreaza la incetinirea ritmului si la iubirea de sine

Fila de jurnal 1/10

 Si daca e sarbatoare, e zi de plimbare. Vremea e calda asa ca drumul spre Târgu Neamț a fost colorat. Am ales un traseu pe care nu am mai fost. Am avut si portiuni de drum neasfaltate dar peisajul de toamna a compensat. Padurile colorate ne-au insotit tot drumul. Iar la capat ne-a asteptat Humulestiul lui Creanga. Am trecut pe langa ”casa parinteasca” si am intrat in oras. Fata de luna trecuta, orasul ne-a intampinat cu cateva sensuri unice noi, care ne-a facut sa ne invartim minute bune pe la periferia orasului pana am reusit sa revenim iar in centru. Am fost intr-o zona pe care nu o stiam. Dupa ce ne-am terminat treaba ne-am bucurat de vreme la poalele Cetatii. O cafea cu lapte gras de munte insotita de un pisic cenusiu pofticios ne-a facut ziua si mai frumoasa. Si pentru ca manastire din zona le-am mai vizitat, la intoarcere am oprit la o bisericuta de sat foarte frumoasa. Am oprit si in Piatra Neamt si printre altele mi-am luat un dovleac decorativ. Acasa ne asteptau blanosii suparati ca i-am lasat pe afara. Si-au ocupat repede locul in dormitor. Maine e zi de leneaveala si apoi inapoi la treburi de toamna.